Odiseea Mesianica
Evocare Biblica, in sapte episoade
Episodul 4
Pastorii
va aduc o veste buna, care va fi o mare bu-
curie pentru tot norodul; astazi in cetatea
lui David, vi s-a nascut un Mantuitor, ca-
re este Hristos, Domnul", Luc. 2, 10 – 11.
Si-a fost atunci’n-acel tinut
Niste pastori in camp afara,
Si straja ei, cand a-nceput
O veste din cer toti aflara.
Un inger sfant s-a infatisat
Si-n slava sfanta a stralucit,
Si ei cu toti, s-au infricosat
De-acea marire, ce-a uimit.
Dar ingerul din cer le-a zis:
-"Nu va temeti! Sa se stie!
Caci v-aduc precum e scris
O veste scumpa-n bucurie."
-"Sa afle astazi tot norodul
Cum ca-n cetatea lui David,
S-a nascut, Hristos Domnul,
Si-acum mintea va deschid."
-"Iata semnul, a-L cunoaste:
Un Prunc in scutece infasat,
Si-L veti gasi, si recunoaste
Cum pus in iesle, sta culcat."
Atunci de-o data, impreuna
Cu ingerul sfant, s-au unit,
Pentru a crede vestea buna
Oaste de ingeri ce-au venit.
Era astfel, un numar mare,
Un cor de ingeri laudand,
Si cantul lor suna mai tare
Ecou le raspundea, zicand:
-"Slavit, sa fie Dumnezeu,
Pe veci, in ’naltul cerului,
Si pace pe pamant mereu
Intre oameni, placuti Lui!"
Ei, dupa cantare au plecat
Sa se-ntoarca in ceruri sus;
Pastorii atunci au cuvantat:
-"Sa vedem ce ni s-a spus!"
-"Sa mergem, la Betleem!
De-acum e locul cunoscut,
Sa cautam, ca sa-L vedem
Pe Pruncul, care-i nascut!"
Astfel s-au dus cu bucuria
De-a-L cauta, si L-au aflat,
Vegheat de Iosif si Maria,
In iesle, in scutece infasat.
Si-apoi dupa ce L-au vazut,
Cu amanunt le-au povestit,
Facandu-le-astfel cunoscut,
Ce Domnul le-a descoperit.
Ei s-au uimit cand auzeau
De cele ce ziceau pastorii,
Insa in inima-si strangeau
Si satisfactia, dar si fiorii.
Dupa un timp, ei au plecat
Slavind si laudand intruna,
Pe Dumnezeul neschimbat
Cel ce e vesnic, totdeauna.
Caci tot ce lor li s-a vestit
Prin acel inger stralucitor,
Intocmai, s-au si-adeverit
Caci au vazut cu ochii lor.
Ei au fost cei, ce au vestit
Ca s-a nascut Pruncul Isus,
Si pe-oriunde-au calatorit
Minunea peste tot au spus.
Ca s-a nascut un copilas
Nu in castele, nici palate,
Ci intr-un staul, ca locas,
De gazduire peste noapte.
Si ca atunci s-au implinit
Mariei ceasul ca sa nasca,
In locu-n care-au poposit
Pruncul avea sa cunoasca.
Si cum pe intaiul ei nascut
In albe scutece L-a infasat;
Si pat din ierburi I-au facut
Si-n ieslea calda L-a culcat.
Cum vitele cu-a lor suflare
Caldura in staul au produs,
In noaptea aceea de cercare
In viata micului copil, Isus.
Si vestea s-a tot raspandit
Si a cuprins intreg norodul,
Cum Dumnezeu s-a ingrijit
Trimitand, pe Isus Domnul.
Pruncul, e-acel Mantuitor
Promis candva in Paradis,
Nadejdea intregului popor
In profetii precum e scris!
Si-acum, va fi Izbavitorul
Al multora din inchisoare,
Si in lupta cu nimicitorul
Va birui, prin bratu-I tare!
Astfel se raspandea mereu
In toata tara-n lung si-n lat
Minunea dela Dumnezeu,
Ce-n Betleem s-a-ntamplat.
Flavius Laurian Duverna
(Va urma)
