Odiseea Mesianica
Evocare Biblica, in sapte episoade
Episodul 3
Betleem
"Si tu, Betleeme Efrata, macar ca nu esti prea mic intre cetatile de capetenie ale lui Iuda, totusi din tine Imi va iesi Cel ce va stapani peste Israel, si a carui obarsie se suie pana in vremuri stravechi, pana in zilele vesniciei". Mica 5, 2
"Caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Domn al pacii".
"El va face ca domnia lui sa creasca, si o pace fara sfarsit va da scaunului de domnie al lui David si imparatiei lui, o va intari si o va sprijini prin judecata si neprihanire, de acum si-n veci de veci: iata ce va face ravna Domnului ostirilor". Is. 9, 6-7 .
Trezindu-se din cugetare
Iata, Maria avu o tresarire!
Privind atenta-n departare
Soarele sta, spre asfintire.
Un soare de-aur si frumos
Isi raspandea razele sale,
Peste colinele ce maiestos
Isi impuneau tablou-n vale.
Era prea dulce, minunata,
Privelistea, prinsa-n ront,
Ce te-ncanta, ornamentata,
Cu rosu aprins la orizont.
Voia mai repede s-ajunga
Cat ziua-inca mai staruiea,
Caci ii paruse calea lunga
Pe drumul, pe care venea.
La Betleem, ea se-astepta
Nasterea, sa se petreaca,
Atunci cand ziua s-o-nopta
Si la odihna au sa treaca.
Se tot gandea de pe acum
Calatoria, sa sfarseasca,
Caci obosita de lung drum
Nazuia sa se-odihneasca.
Lui Iosif, ii spuse-n soapte
Despre semnul presimtirii,
Poate ca, in acea noapte
El va vesti ceasu-mplinirii:
"Iata, sceptrul de domnire
Din Iuda, nu s-o indeparta,
Caci un toiag de carmuire
Prin Silo (El) il va cerceta!"
"De El vor asculta popoare
Cum de-alfel zice profetia,
Si dela mare, pan-la mare
Va domni, Imparat Mesia."
"Pan’la margini de pamant
Va vesti pacea la neamuri;
Va birui, cu-al Sau Cuvant,
Fara armuri, si fara arcuri."
Truditi, calatoreau pe cale
Spre Betleemul mult dorit,
Si gandind mergeau agale
Sperand un loc de odihnit.
Si insfarsit, cand au ajuns
Din inimi ei s-au bucurat,
Vazand cetatea celui uns
De Samuel, ca si Imparat.
Aici, la Betleem, el a venit
Sa vada ce Imparat a ales,
Domnul Sfant, Nemarginit
Si-n planuiri de neinteles.
Mare i-a mai fost mirarea
Cand, din toti copiii lui Isai,
Domnul facuse alegerea
Intru cel mic, cu par balai.
Si David a fost uns ca Rege
Peste poporul sfant, Israel,
Semnul Sau, de-a intelege
Ca-n planuri, hotaraste El.
Astfel, mica cetate Betleem,
A devenit un loc de seama,
Ce inspira un gand suprem
De-ntelepciune si de teama.
Fiori de prevestire sfanta
Pe amandoi ii cuprindeau,
Caci in dorinta neinfranta
Iat’ ca implinirea asteptau.
Si vremea fiind pe inserate
Multe griji aveau in minte,
Straini in locuri neumblate
Ce au sa faca mai-nainte?
Truditi fiind, ei mult doreau
O gazduire pentru noapte,
Si toti cei intrebati spuneau:
"Nu e loc!" abia in soapte.
Cetatea toata-au strabatut
Dela un capat, l-altul, iara,
Si loc de-odihna n-au putut
Sa afle pentru acea seara.
Nici hanul cel de poposire
Nu a avut loc si pentru ei,
De a-i primi spre odihnire
Pe-acesti musafiri Galilei!
Intr-un tarziu, catre iesire
Tot intreband, pe soptite,
S-au pomenit la o cladire,
Un staul sarac pentru vite.
Era dar poate, singurul loc
Dupa prea multa cautare,
Ce s-a gasit, ca un mijloc
De gazduire in criza mare.
Cand portile si le-a deschis
Pentru-ai primi pe calatori,
Credeau ca e un dulce vis,
Cand se-mplineste uneori.
In staul, era liniste, si bine,
Pe jos un asternut de paie,
Si-o luminita, in raze line
Il transforma intr-o odaie.
Tarziu au poposit drumetii
Si-acolo-n staul S-a nascut,
Domnul Isus, Printul Vietii
Prin care toate, s-au facut.
Acel, care din ceruri-nalte
S-a pogorat si S-a-ntrupat,
Ca omul prin har sa-l salte
Spre Universul cel curat.
Astfel prin planul mantuirii
Dragostea Sfanta a decis,
Sa imbrace haina umilirii
In profetii cum a fost scris.
Sa lase slava Lui cereasca
Si scaunul Sau de domnie,
Pentru-o fiinta omeneasca,
El sa se-accepte-n saracie.
Sa patimeasca in umilire
Pentru imensul greu pacat,
Cel ce-a adus o despartire
In Univers, cand l-a creat.
In rostul marii Intelepciuni
S-aduca astfel la implinire,
Marea minune, din minuni
In planul sfant de mantuire.
Astfel, taina cea ascunsa
Din veacuri vesnice tinuta,
Cand ziua ei a fost ajunsa,
La Betleem fu cunoscuta!
Pruncul in iesle L-a culcat,
Maria, ca o mama grijulie,
Dupa ce-n scutece-nfasat
L-a protejat frig sa nu-i fie.
Dar vitele, cu-a lor suflare
Staulu-intreg, l-au incalzit,
Si sub privirea veghetoare
Caldura noaptea au daruit.
Flavius Laurian Duverna
(Va urma)
