Odiseea Mesianica (2)
Evocare Biblica, in sapte episoade
Episodul 2
Elisabeta
Traise atunci, prin bucurie
Un simtamant de negrait,
Pentru toate ce-acum stie
In planul sfant ca-i randuit.
Pastrase-n inima din fuga
Gravate, sfinte convorbiri,
Cu ingerul in ceas de ruga,
Frumoase si dulci amintiri!
Urmandu-si firul cugetarii
In drumul lung ce-o apasa,
Si-a revazut scena plecarii
Spre munti, la rudenia sa.
Mergea astfel s-o viziteze,
Sa-i dea un sfat si povata,
Caci trebuia sa-ntemeieze
Caminul nou, in a ei viata.
Simtea nevoia de a spune
Tot ceea ce i s-a intamplat,
Cum ingerul cu vorbe bune
Din cer a spus, ca e plecat.
Dorea sa imparta bucuria
Asa cum ingeru-anuntase,
Caci Dumnezeu marinimia
Spre roaba Lui Isi aratase.
In imn de lauda sa-i spuna
Caci ea acum a conceput!
Cum ingerul in vestea buna
Sperante ii dase la-nceput.
Cu pacea in inima-i curata
Si-ncrezatoare-n ce a spus
Ingeru-n vestea-i minunata,
Traia, o bucurie de nespus.
Cum ea atunci s-a si sculat
In gura sfanta, avand lauda,
Si catre munti s-a indreptat
Spre o cetate, de-a lui Iuda.
Pasind in pragul casei sale
Ea i-a urat numai de bine,
Elisabetei, ce-a iesit in cale
Primind-o cu priviri senine.
Si cand urarea, si-a sfarsit
In pantece pruncu-a saltat;
L-al sau cuvant ce l-a rostit
Ea foarte mult s-a bucurat.
Fiind plina de Duhul Sfant
Ea a strigat cu glasu-i tare,
Marind al Domnului Cuvant
Primit ca sfanta incurajare:
-"Acum, esti binecuvantata
De azi in veci, intre femei,
Caci iata, fecioria ta curata
E locul sfant al Dragostei!"
"O! Si rodul pantecelui tau
Sa fie binecuvantat acum!
El va intari prin Duhul Sau
Pe cel ce-i ratacit pe drum."
"De ce, mi-a fost oranduit
Ca maica Domnului sa vie,
Si pruncul meu, a tresarit
In pantece-mi de bucurie?"
"Fiindca, la urechi indata
Cand a ajuns glasul urarii,
Saltat-a pruncul, de-odata
In ceasul binecuvantarii."
"Ferice acum de tine, care,
Crezuta-i fara a mai clinti,
Pe Domnul prin asigurare
Ca tot ce-a spus va implni."
Cum ea atuncea, a strigat:
-" Inima mea preamareste,
Pe Dumnezeu, Cel Inaltat,
Si care pururi ma-ntareste!"
"Si duhu-mi plin de bucurie
Se-nalta pan-la Dumnezeu,
Caci m-a iubit din vesnicie
In dragostea sfanta mereu."
"El e intelept, Atotputernic,
Si lucruri multe, a savarsit,
Si gandu-mi, umil, cucernic
Va sta-n El vesnic, neclintit."
"Numele Lui este Preasfant
Si bunatatea Sa se intinde,
Peste toti cei de pe pamant,
Copii ai Sai de a-i cuprinde."
"Ne-a aratat ‘n-a Sa putere
Si bratul Lui pururea intins,
Ca poate aduce mangaiere
La sufletul de griji cuprins."
"El ganduri multe, a risipit
Pe care in inimi le aveau,
Cei mandri care le-au nutrit
Si care-n ei se incredeau."
"A dat jos, pe cei puternici
Din scaunele lor de domnie,
Ridicand, pe cei nevrednici,
Pe culmi marete-n veselie."
"Pe cei flamanzi i-a saturat
De bunatati prin mangaieri,
Pe cei bogati i-a indepartat
Cu mainile goale in dureri."
"Astfel, in ajutor El a venit
Pentru poporul Sau Israel,
Precum din vremi a amintit
De-atatea ori, in fel de fel."
"Si-a adus din nou aminte
In bunatatea Sa cea mare,
Cum promisese mai ’nainte
Si-a revenit iar cu indurare."
"Cum de demult fagaduise
Amintind din neam in neam,
Cuvinte, ce-au fost promise
Prin juramant lui Avraam.’’
Si cum, la Elisabeta a stat
Trei luni de zile petrecand,
Si cum acas’ s-a innapoiat
La Nazaret planuri facand.
"Si iata acum, la inscriere
Spre Betleem ne-ndreptam,
Pentru-a Cezarului cerere
Ca neamul sa ni-l cautam."
Autor: Flavius Laurian Duverna
(Va urma)
