Muntii
Muntii inalti si impaduriti
Cu-a lor cetina, tot verde,
In spre cer stau neclintiti
In faima ce nu si-o pierde.
Muntii falnici in ei poarta
Comori fel de fel, bogate,
Ce nu-s scrise intr-o carta,
Dar in san, ei le tin toate.
Muntii-nverziti, an de an
Viata noastr-o desfateaza,
Si-admirandu-i, simultan,
Constiinta ne-o tin treaza!
Dumnezeu, Si-a pus in ei
Despre Sine slava-I mare,
Ca prin prisma dragostei
Sa-I stim forta Creatoare.
Muntii, dealuri, si campii
Despre El, toate vorbeste,
De privesti, sunt marturii
Ce-a Lui forta o vesteste!
Flavius Laurian Duverna
29 Februarie, 2008
