Mi-e dor de veșnicie
Mi-e dor de sfânta veșnicie
Când viața nouă s-o așterne,
Mi-e dor de ziua ce-o să vie
Cu pacea, unei liniști eterne.
În neîntrecuta ei splendoare
Cum niciun ochi nu a văzut,
Să privesc prin contemplare
La tot ce Doamne, ai făcut!
O!.. Și să mă satur de privit
Văzând minunile-Å¢i divine,
Ce prin proțeti, le-am auzit
Că-s pregătite, pentru mine.
S-aud limbajul sfânt ceresc,
În convorbiri despre Iubire,
Rostite-n ton sfânt îngeresc
Slăvind a Domnului mărire.
Fiind împreună, cu-alte lumi
Ce ele-n păcat, n-au căzut,
Să urc înspre aceleași culmi
În doru-ascuns, necunoscut.
Și să observ cât ești de bun,
Să înțeleg Iubirea Doamne!
Neâncetat, cantând să spun:
Nimeni, nu o s-o răstoarne!
Flavius Laurian Duverna
25 Mai, 2008.
