Marea minune
Cand pe pamant, in corp uman Te-ai intrupat
Ca sa-mplinesti aici, vointa Tatalui Cel Sfant,
O ! Isuse Doamne, cerul intreg fiind eclipsat
De slava Ta, n-a inteles, misterul din Cuvant .
Prin viata ce-ai trait supus in ascultare sfanta,
In care Te-ai supus curat la suflet consacrarii,
Tu-ai mers la Golgota pe calea cea mai stramta
Fiind model si pilda, si ai marcat drumul salvarii .
Ne-ai pregatit astfel, prin daruire si prin umilire,
Prin viata sfanta pusa pe cel mai crancen altar,
Cea mai frumoasa, si mai nepretuita mantuire,
Din cel mai negru ingrozitor, si cumplit cosmar .
Te-ai ridicat crescand, asa ca din pamant arid
Si-ai acceptat umil la Golgota blestemul mortii,
In fata ei ai stat neprihanit, fiind complet placid,
Nu te-ai ferit ; si ai purtat iubind emblema mortii .
O, dar pentru noi, Tu ai urcat cu greu Calvarul,
Ducand in spate crucea, cea grea osanditoare,
Si-astfel, ai revarsat iubind din abundenta harul
In dragostea ce Te-ai jertfit, ca pret de salvare !
Din stapanirea mortii crude, crunt apasatoare
In timpul celor sase mii de ani asupra omenirii,
O, Doamne, prin dragostea-Ti nespus de mare
Tu ne-ai recuperat din nou prin planul mantuirii !
Ne-ai reasezat, in ordinea cea sfanta si divina
Si ne-am recapatat locul, in planul de creatune,
Ca pacea sa-si reintre iar in rosturile ei deplina
Si-n Univers sa se proclame, marea Ta minune .
Flavius Laurian Duverna
