Marea biruinta
Isuse Doamne, ce-ai gasit aleasa cale
Sa porti, asupra-Ti, vina noastra grea,
Ai renuntat la cer, la laude in osanale
Sa suferi aici ura, invidia si vorba rea!
A trebuit ca lupta, s-o reei, dela-nceput,
De unde-Adam si Eva, ei biruiti au fost,
Sa ne ridici din starea-n care am cazut,
Prin multa rugaciune si prin aspru post.
Ai vrut pacatul, ca in veci sa-l dai afara,
Sa-l elimini, din inimile noastre apasate,
Si ai invins definitiv, pentru a treia oara,
Cand Lucifer spera ca stapaneste toate.
Peste prapastia adanca facuta de pacat,
Te-ai interpus ca si o punte, in intrupare,
Pamant si cerul, prin lacrimi le-ai sudat
Prin dragoste, traind in sfanta ascultare.
Si-ai aratat, ca-i cu putinta, omului finit
Sa tina din iubire, mareata sfanta Lege,
Si-n ascultare, lui Dumnezeu cel infinit,
Staruitor spre ceruri, el sa poata merge.
I-ai oferit in dar, cel mai curat vesmant
Haina cea alba, fara pata, a indreptatirii,
S-o poarte iarasi cand va fi in raiul sfant,
Din nou, sa guste cupa plina, a fericirii!
Flavius Laurian Duverna
25 Mai, 2008.
