La cumpana dintre milenii
La cumpana dintre milenii
In mersul vietii m-am oprit,
S-adun in clipe de vecernii
Momente dragi ce am trait .
Sa strang in suflet un sirag
De perle scumpe si curate,
Si-ntre milenii, peste prag,
Sa-mi fie pietre nestemate .
Sa mai traiesc cu nostalgie
Dintre frumoasele amintiri,
Zile prea sfinte, in bucurie
Ce-am petrecut in infratiri .
Cand prin a furiei furtuna
Supusi fiind l-amenintari,
Ne adunam, a fi-mpreuna
Cu dragoste din departari .
Atunci, Domnul era un loc
De adapost in ceasuri grele,
Si-n toata proba cea de foc
Cu El trecut-am peste ele .
Si dragostea era fierbinte
La intalnirea dup-o vreme,
Si melodii de imnuri sfinte
Se inaltau peste probleme .
Si-L laudam pe Dumnezeu,
Si ne rugam, prin credinta,
Ca sa ne poarte tot mereu
In caru-I Sfant de biruinta .
Din scara-n scara am urcat
Pe calea sfanta tot mai sus,
De era greu, n-am disperat
Si am mers ’nainte, cu Isus .
El adapost, in grea furtuna
Cu toata forta asupritoare,
Si umbrar, contra caldura
A fost in groaza arzatoare .
Iar vijeliile, ce ne-au izbit
In forta lor, zidul credintei,
Treptat s-au stins si mistuit
Sfarsind in fata neputintei .
Unii-au fost luati si inchisi,
Si condamnati fara crutare,
Sub maltratari au fost ucisi
In zilele, de grea incercare .
Rabdand suferintele-n chin
In condamnari dure si grele,
Ei dorm cu dorul cel virgin
Si gandul dincolo de stele .
Trecut-a greu ultimul veac
Fiind urmaririti in prigoniri,
Dar ca vaslasul de pe lac
Am navigat spre impliniri .
Deviza-a fost: ,,Tot inainte!
In vant si ploaie si furtuna!’’
Nu am poftit un blid de linte,
Am vestit Vestea cea Buna!
Puterea Duhului cel Sfant
Ce a plantat in noi iubirea
Prin hotararea de neinfrant,
Ne-a cimentat marturisirea .
Astfel, in sali de Tribunale,
Prin Temnite, si in Colonii,
Pe santiere mari, infernale
Noi am stat, ca martori vii .
Si ,,La Lege si la Marturie!’’
A strabatut un singur glas,
Ca Stapanirile, toate sa stie
Noi in credinta c-am ramas .
Crezand ca orice Stapanire
Ea-si are-o vreme randuita,
Greul l-am dus fara cartire
In prigonirea grea, pornita .
Cand zorii dulcei libertati
In tara noastra, au rasarit,
Parca visam in multe nopti
Un vis parca de neimplinit.
Si-am contopit cu bucuria
A libertatii in triumf mare,
Dorinta scumpa prin solia
A Evangheliei, biruitoare .
S-auda acum, orice popor
Si orice limba pe pamant,
Cum Vestea Buna, tuturor
Se raspandeste cu avant!
Astfel fiind de un deceniu
Ne insufleteste prin tarie,
La inceput de nou mileniu
Intrand in pasi de bucurie .
E bucuria mult prea mare
A celor care-aflat-au har,
Si au gasit rascumparare
In jertfa crucii, la Calvar .
Caci prin dorinta cautarii
Toti cei sinceri si-apasati,
Au raspuns gata chemarii
Sa intre-n randuri, salvati .
Cu ea mergem in anul nou
Ce va marca, mileniul trei,
Lasand in urma al ei ecou
Al Dragostei vii, cu temei .
Flavius Laurian Duverna
31 Decembrie, 2000
