Inspre Emaus
Autor : Flavius Laurian Duverna .
Ducand povara intristarii
Si-amarului ascuns in suflet,
Isuse spre-amurgu inserarii
Calauzeste al meu umblet!
Inspre Emaus vreau s-ajung
Sa duc prea sfanta bucurie,
La cei ce cu durere plang
Dupa-a Golgotei tragedie .
Mergand pe cale si gandind
La cele ce s-au intamplat,
Altfel, de cum nadajduind,
C-ai sa devii mare Imparat…
Sa mi Te-apropii, calator,
Si inspre Emaus impreuna,
Sa-mi fii pe cale insotitor
Spunand cate o vorba buna .
De ce, oare, n-am priceput?
De ce n-am inteles Cuvantul,
Ce-a fost rostit de la inceput
In anii vremilor, de-arandul?
Si de la Moise si-alti profeti
Sa talcuiesti toata Scriptura,
Cum intre rai si-ntre nedrepti
Aveai sa intampini toata ura .
Cum ai sa fii vandut in noapte
Atunci, in ceasul cel mai greu,
De cel ce-a intrebat in soapte:
,,Nu cumva, Doamne, sunt eu?’’
Sa-mi spui ca trebuia sa suferi
Batai cu pumnii si scuipari,
Si-o cruce c-ai sa duci pe umeri,
Cazand sub crude maltratari .
Sa-mi talcui tot ce-i cu privire
La suferintele, ce ai purtat,
Din Ghetsimani, la rastignire
Cand Te-ai jertfit crucificat .
Si sa-mi vorbesti de inviere
Cum Te-ai sculat a treia zi,
In slava-Ti sfanta si-n putere
Al mortii bold spre-al birui .
Si cand va fi spre inserare,
Sa nu ma parasesti mergand,
Ca un drumet, ca orisicare,
Pe langa casa mea trecand .
Asculta-mi simpla rugaminte:
,,Te-astept cu usa descuiata,
Caci ale vietii rosturi sfinte,
Le-am auzit ca nici-odata!’’
Si cand va fi la sfanta masa
Ca sa cinam spre intremare,
Cand bucuria va fi in casa
Prin voia buna in purtare…
Si painea proaspata asteapta
Sa fie franta spre impartire,
Imprastiind mireasma coapta
Ca semn al rugii de sfintire…
Atunci, la binecuvantare,
Sa retraiesc sfanta minune,
Si sa ma plec in prosternare
Si-n umilita inchinaciune…
Sa inteleg c-ai fost cu mine
Catre Emaus cand mergeam,
Si ca din vorbele-Ti divine
Altfel Cuvantul pricepeam .
Si sa observ ca ai disparut
In bucuria cea mai mare,
Si Te-ai facut de nevazut
Sa duci la altii imbarbatare .
Sa consolezi pe cei ramasi
Cu-a lor credinta incercata,
Si sa-i aprobi, a-Ti fi urmasi,
Dupa inviere-n lumea toata!
Sa duca astfel Vestea buna
La orisice neam si popor,
Si-n timpuri gele de furtuna
Sa le fii Stalp Conducator!
Si raspandind-o cu ardoare
Ei sa constate ca intruna,
Se afla in grja-Ti iubitoare-
Ce-i ocroteste totdeauna!
