In pragul unui nou mileniu
In pragul unui nou Mileniu
Avem in noi un candid dor,
Un dor trait de un deceniu
Vestind Cuvantul, tuturor .
E dorul scump, al libertatii
De a vesti in lung si in lat,
Solia cea sfant-a dreptatii
Si-a salvgardarii din pacat .
In strigate si nu prin soapte,
Spre rasarit si inspre apus,
Si catre sud si miazanoapte
Mesajul vietii-avem de dus!
Sa trecem si peste Ocean
La cei ce mainile ne-ntinde,
Caci strigatul Macedonean
O lume intreaga o cuprinde!
Pe tot pamantul sa rasune,
Ca Domnul iarasi va apare,
Copiii Sai, sfinti să-I adune
Din valea plangerii amare !
Si, cand va veni, in maretie,
Magnati si Stapaniri ce ieri
Nu vreau deloc de El sa stie
Vor pierde toate-a lor puteri .
Vor vedea, atunci prea bine
Cum toata slava lor desarta,
Ce ei si-au dat-o prin marire
Va sfarsi, in aceeasi soarta .
Si cei ce n-au luat in seama
Mesajul cel scump al iubirii,
Vor fi cu frica si cu teama
In ziua scumpa, a revenirii .
Cand in cumplita disperare
La munti cu toti, vor alerga,
Nu vor gasi nici-o salvare
Oricat de mult, ei s-ar ruga .
Va fi ceasul cel prea târziu
De-a mai afla timpul de har,
Caci de-al pamantului pustiu
Vom fi pe-aproape de hotar!
Flavius Laurian Duverna
31 Decembrie, 1999
