Impliniri triumfatoare
Isuse, Tu parasit-ai cerul, si Te-ai nascut in Betleem
Ca planul cel de mantuire, noi sa putem sa intelegem,
Si intocmai cum s-a profetit, Samanta cea fagaduita
Ai fost in starea cea fireasca, cea de pacat salasluita.
Trecut-au doua mii de ani, de cand in locul cel sarac,
Ca pruncusor Tu ai venit, dar nu pe-al oamenilor plac;
Ei vrut-au viata sa Ti-o curme, pan-la totala nimicire,
Sa-Ti stearga numele din ceruri, in opera de mantuire.
Prin pruncii cei injunghiati, ce a umplut de morti Efrata
Satan a vrut sa Te distruga, gandind ca isi merita plata;
Pentru-alungarea sa din ceruri, si limitarea la pamant,
El s-a luptat din rasputeri, sa-Ti puna viata in mormant.
Dar ingerii cei pazitori, au fost trimisi sa Te vegheze,
Parintii umili sa-i conduca, si pasii lor sa-i indrumeze,
Si-n spre Egipt fugind in noapte, ca peregrini au locuit,
Pana Irod, tiranul despot, sfarsitul groaznic si-a gasit.
Dela iesle pan-la crucea, ce-a fost infipta pe Golgota,
Te-a urmarit cu precadere, pan-a fortat demonic nota
Sa fii scuipat si luat in ras, si pus intre pamant si cer,
’Naltat sa vada si-alte lumi, ce-a fost capabil Lucifer.
Toate ostirile, cele ingeresti, precum si celelalte lumi,
Ce-n Univers alcatuiesc, complexul vesnicelor culmi
De studiu și de cercetare, s-au lamurit si-au constatat,
Ca Domnul si-a Lui dreptate, in jertfa crucii-a triumfat.
Atunci in strigatul rostit, cu glas puternic:,,S-a sfarsit!’’
Sunat-a clopotul de moarte, din pieptul Celui rastignit;
Pentru Satan si-a lui lucrare, cand apogeul si-a atins,
A fost momentul crucial, de spaimele mortii surprins.
Acum e ultima cercare, ca lumea toata s-o cuprinda
Si spiritul nemultumirii, in tot pamantul sa-si extinda,
Sa amageasca pe cei multi, si acoliti sa isi gaseasca
Pentru sfarsitul anuntat, de Sfanta Pronie Cereasca.
Si-au trebuit saizeci de veacuri, ca Invincibila Putere
Ce a creat tot Universul, sa lamureasca Sfanta vrere,
C-orice lucrare a intreprins, la baza Sa a fost Iubirea
Fiintelor, din lumi create, pentru-a cunoaste fericirea.
Sa poata astfel sa-nteleaga, ca nimanui nu s-a impus,
Sau sa-l constranga si oblige, de a-L iubi si-ai fi supus
Lui Dumnezeu ce tine totul, cu forta Sa cea creatoare,
Ce o detine din etern, in dragostea-I nespus de mare.
Flavius Laurian Duverna
12-01-2005, Stia Arezzo- Italy
