Dialog de pace
( Intre Abigail si David )
Cand a zarit Abigail pe David, s-a dat jos repede de pe magar,
A cazut cu fata la pamant inaintea lui David, si i s-a inchinat;
Apoi, aruncandu-se la piciorele lui, a zis, vorbind incet si rar:
-Eu sunt de vina! Ingaduie roabei tale, sa zica ce s-a-ntamplat.
Sa-ti vorbeasca, caci am venit cu strangere de inima pe drum,
Si asculta cuvintele roabei tale, care-ti doreste bine si fericire!
Si sa nu-si puna domnul meu mintea cu omul acela rau acum,
Cu Nabal, caci, cum este numele sau, asa si este el in vorbire.
Nabal (Nebun) ii este numele, si este plin de nebunie, om rau,
Si eu, roaba ta, nu am vazut pe oamenii trimesi sa ceara ceva,
Si-acum domnul meu, viu este Domnul si viu este sufletul tau,
Ca Domnul te-a oprit sa versi sange, si sa te ajuti cu mana ta!
Vrasmasii tai, acei ce vor raul domnului meu, sa fie ca Nabal!
Primeste darul acesta pe care-l aduce roaba ta domnului meu,
Si sa se-mparta oamenilor care merg dupa domnul meu, egal,
Si iarta vina roabei tale, luandu-mi de pe grumaz un jug greu.
Caci Domnul va face domnului meu o casa trainica sub soare!
Iarta, pentruca domnul meu poarta acum razboaiele Domnului,
Si el va fi-nsotit de ajutorul si grija Sa prin mana-I ocrotitoare,
Si niciodata nu va fi-n tine dusmanie, sub binecuvantarile Lui.
Daca se va ridica cineva, care sa te urmareasca pe caile pustii,
Care sa vrea sa-ti ia viata, sufletul domnului meu va fi ocrotit;
La Domnul Dumnezeul tau va fi legat in manunchiul celor vii,
El sa arunce cu prastia sufletul vrajmasilor tai, pana la asfintit!
Cand Domnul va face domnului meu, tot binele ce a fagaduit
Si te va pune mai mare peste Israel, nu va avea domnul meu,
Atunci mustrari de cuget, si nu-l va durea inima ca el a risipit
Sange degeaba, si ca s-a razbunat singur, in furia sa ca un leu.
Cand va face Domnul bine domnului meu, in bunatatea milei,
Sa-ti aduci atunci aminte si de roaba ta, pentru tot ce a facut!
Dupa ce a ascultat-o in bunavointa sa, David i-a zis Abigailei:
-Binecuvantat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, cel ce a vrut…
Si care te-a trimes astazi inaintea mea, sa ma indemni la pace!
Binecuvantata sa fie judecata ta, si binecuvantata sa fii acum,
Caci m-ai oprit in ziua aceasta sa vars sange, si raul de-a face,
Mi-ai oprit mana, prin intelepciunea ta, sa ma-ntorc din drum.
Dar o, viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, caci m-a oprit
Ca sa-ti fac rau; ca, daca nu te-ai fi grabit sa vii inaintea mea,
N-ar fi mai ramas nimic din ce este al lui Nabal pan-la rasarit,
Pana la lumina zilei de maine, ca sa-mi implinesc razbunarea!
Si David a luat din mana Abigailei, ce-i adusese, darul pretins.
-Suie-te in pace acasa, si vezi ca ti-am ascultat glasul vorbirii,
Si te-am primit bine! i-a zis, caci cu intelepciune m-ai convins
De a accepta mai bine pacea, renuntand la tot planul nimicirii.
Flavius Laurian Duverna
26 Septembrie, 2007
