Deosebire
Cuprinde Ps. 1.
Ferice de omul acela care nu se duce la sfatul celor rai,
Si el nu se opreste, pe calea celor pacatosi, in pasii sai,
Si care nu sta pe scaunul celor batjocoritori, contra Lui
Ci isi gaseste placerea in Legea cea sfanta a Domnului,
Si el cugeta continuu la Legea Lui, si sufletul isi adapa!
El este ca un pom roditor, plantat langa un izvor de apa,
Si care-si da rodul la vremea lui, rod bun pentru hranire!
Si frunzele-i nu se vestejesc, pentruca umbla-n sfintire.
Tot ce-ncepe, duce la bun sfarsit prin ajutorul Domnului!
Nu tot asa este cu cei rai ce se razvratesc impotiva Lui,
Ei sunt ca pleava, cand dupa ce se treiera graul secerat
Se alege si o spulbera vantul, ca sa ramana graul curat.
Deaceea cei rai nu pot tinea capul sus in ziua judecatii,
Nici pacatosii in adunarea celor drepti, spre-a fi cu totii!
Caci Domnul, stie calea celor neprihaniti, si ii ocroteste,
Dar calea pacatosilor duce la pierzare; ei se nimiceste!
Flavius Laurian Duverna
12 Mai, 2008
