De-ar fi…

De-ar fi…

De-ar fi-o farama, sa pricep
Din Prea-nalta-Nntelepciune,
As fi-n stare-ndata sa-ncep
Cu Ea sa trec peste genune.

De-ar fi-o farama, sa-nteleg
Din Dragostea-I daruitoare,
As fi-n putere sa-mi dezleg
Jugul sclaviei, in subjugare.

De-ar fi-o farama, sa pot sti
Din taina pastrata-n veacuri,
As fi in stare, de-a indrasni
Sa sfarm, ale robiei lanturi.

De sunt si-atomul si nucleul
Prin componenta lor minuni,
Eu stiu ca sus, e Dumnezeul
Cu forta eternii-Ntelepciuni.

Prin Ea, El predomina toate,
Prin Ea conduce in miscare,
Mereu acelas, din eternitate
Arata, puterea Lui creatoare.

    Flavius Laurian Duverna
        30 Septembrie, 20