Dac-ai veni, Isuse!…
O ! Dac-ai veni, Isuse acum
Din ceruri iarasi pe pamant,
Pe cine-ai sa gasesti in drum
Ca sa-Ti asculte sfatul sfant?
Cine ar fi gata sa-Ti urmeze
In orice timp si imprejurari?
Cine cu minti si inimi treze
Ar sta cu Tine-n incercari?
Din loc in loc daca vei merge
Ca sa vestesti iubirea mare,
Cine-ar fi gata de-a intelege
Si sa raspunda la chemare?
Gasi-vei Doamne, ucenici,
La tarmul marii, in Galileea,
Care sa-Ti fie ca si-amici
Sa Te urmeze prin Iudeea?
Cand vei calatori prin sate
Sa vindeci boli si suferinte,
Cine-ar putea sa lase toate
Si sa-Ti urmeze far’cerinte?
Si cand balsamul vindecarii
La cei bolnavi, vei imparti,
Din zori, la ceasul inserarii
Cine cu drag, Te va insoti?
Cine-ti va fi intr-ajutorare
Cand ai sa dai painea vietii,
La cei flamanzi si-n cautare
De hrana, in zorii diminetii?
Gasi-ve-i Doamne, jertfitori,
Sa lase toate mrejile-n apa,
Si-al lor castig de negustori
Prin minte sa nu mai incapa?
Si cand vei trece pe la vama,
Unde in tranzit lume-i multa,
Cine ar lua vorbele-n seama?
Cine ar fi, cei ce Te-asculta?
Cine-ar putea sa se smulga
Din tot vacarmul de probleme,
Si in spirit ochii sa si-i unga
Sa vada-n jur ca totul geme?
Cine-ar putea sa lase-ndata
O slujba buna, in renuntare,
Sa-Ti urmeze-n cap de gloata
Si cu-o vointa tot mai mare?
Va mai fi oare, vreun Ioan,
Vreun Petru, Iacov si Andrei,
Ce nu si-ar face niciun plan
Cand vei chema, ca si Matei?
Si mai sedea-va sub smochin
Asa, cum sta-n ruga Natanael?
Si care atunci cand se inchin
Speranta nu-si pierde de fel?
Si cine-i ca Andrei sau Filip,
Cu dor preasfant de cautare,
Ca sa Te afle, cu-orice chip
Sa duca vestea in chemare,
La ai sai dragi, la frati, amici?
Mai exista, astazi printre noi,
Din,,mari,’’sa fie ca cei,,mici,’’
Si sa-Ti urmeze, prin nevoi?…
Care, sa nu se gandeasca
De cat la-indeplini servirea,
Si in eforturi sa tot creasca
Desavarsind, in ei iubirea?
Si vestea cea buna sa duca
Din Zabulon pana-n Samaria,
Gandindu-se, ca nu apuca
De-a termina, de lucrat via?…
Si cine-i cel, ce in orice zi
Pe calea crucii Iti urmeaza,
Vointa-Ti sfanta a-mpartasi
Avand o constiinta treaza?
Cine-i cu spiritul cel umilit,
Si far-de sine, in lepadare,
Si vrea sa-Ti fie negresit
Pom roditor pentru lucrare?
Cine isi lasa, tata si mama,
Copii, sotie, frati si surori?
Cine primeste fara teama
Sa se desparta de feciori?
Cine holda in camp isi lasa
Pentru cereasca Imparatie?
Si cine isi uita-avut si casa
Si vrea sa bea din apa vie?
Si cine-i gata sa primeasca
Pentru-aceasta viata, insutit,
Si viata vesnica, cereasca,
Cum e in Cuvant fagaduit?
Cand holdele acuma-s albe
Si-s coapte pentru seceris,
Cine aseaza snopii-n salbe
Scotandu-i afar’din frunzis?
Si cine aduna acum cu Tine
Roadele sa se-nmulteasca,
Si hambarele, sa-Ti fie pline
Si voia Ta s-o implineasca?
Cine-i cu mintea veghetoare
Sa vada Doamne, ca-i aduni,
Si ca-n puterea Ta cea mare
Tu stapanesti peste furtuni?
Si cine atenti, azi iau aminte
Ca-n neputinta toti vaslesc,
De nu Te au, in a lor minte,
Daca spre Tine nu privesc?
Si cand pe valuri spumegate
Ei in deriva-si poarta vasul,
Isi amintesc ca-n cer va bate
Un orologiu-anuntand ceasul?
Caci, Doamne ! E ultima ora…
A vremii ! Si Tu esti aproape!
Iar ucenicii……dorm la prora,
Si vanturi sufla…..peste ape!
Flavius Laurian Duverna
08 Martie, 2007
