• Home
  • Despre noi
  • Resurse biblice
  • Link-uri
  • Contact

Cercetati Scripturile

Portal de resurse biblice

Ești aici: Acasă / Resurse biblice / Poezii / Clasificare dupa autori / Poezii de Flavius Laurian Duverna / Criza vesniciei

Criza vesniciei

aprilie 15, 2011 By Site Editor

Criza vesniciei

Cand, in vesnica maretie
     De Creator si Dumnezeu,
El Si-a cladit o Imparatie
     Iubirea a fost al ei nucleu.

Adusa astfel, la existenta
     De Intelepciunea infinita,
Ea era singura-n prezenta
     In eternitatea-I nesfarsita.

Implinind strict vointa Sa
     Prin vremile nenumarate,
Din vesnicii experimenta
     Iubirea, ce pulsa in toate.

Pe Tronul sfant in marire,
     Statea Eternul Dumnezeu,
Si dela El, scumpa iubire 
     Spre infinit curgea mereu.

Si-n prea-maretul Univers
     Cu lumi perfect imaculate,
Toate urmau acelasi mers
     Cum legile, au fost create.

O liniste domnea deplina
     In cea mai dulce armonie,
Din sursa clara de lumina
     Toate primeau cu bucurie.

Si multumite-n a lor stare
     Complecta in desavarsire,
Se indreptau in cercetare
     Spre culmi noi de fericire.

Cunostinta era relevanta,
     Spre tinte inalte, ratiunea,
Si nici o nota discordanta
     Nu perturbase creatiunea.

Nu se-aratase razvratirea
     Acelui, ce a fost Lucifer,
Si-nca-naltarea si marirea
     Le poseda-n putere-n cer.

Era in onoare, urmatorul,
     Chiar dupa Fiul Cel Iubit,
Asa cum Tatal, Creatorul,
     In planu-I Sfant a randuit.

Prezenta sa de inger bland
     Exprima, pe fata-i fericire,
Descoperind divinul gand
     Complect intru desavarsire.

Poseda o frunte mare, lata,
     Iar chipul sau era perfect,
Statura-i nobila si dreapta,
     Si cu-un puternic intelect.

Lumina sfanta fata-i radia
     Si stralucea imprejurul lui,
Ingerii cei sfinti povatuia
     Marind slava Creatorului .

Fiu al zorilor, fiind numit
     Si intaiul printre heruvimi,
Neprihanit, deja intocmit,
     El nazuia tot spre inaltimi.

Dorea, mai multa onoare,
     Si-apoi si-n rang inaintat,
Sa fie astfel cel mai mare!
     Dorea in ceruri proclamat.

Si toti ingerii, s-afle ca lui
     Va trebui ca sa se inchine,
Si-n slava sfanta a cerului,
     Ca lui marirea, ii apartine…

Cu-aceste ganduri faurite
     In inchipuirea mintii sale,
De-a le vedea indeplinite
     Si-a declarat propria cale.

Opusa ea fiind guvernarii
     Si randuirii cea instaurate,
El si-a dat start vociferarii,
     Dorintei sale de intaietate.

Punand ascuns la indoiala
     Autoritatea cea Suprema,
El isi consolida-n rascoala
     Vointa sa agera, si ferma.

Si-a refuzat sa recunoasca
     In ierarhiile sfinte, ceresti,
Puterea cea Dumnezeiasca
     Peste-ostirile cele-ngeresti.

Dar n-a putut in intregime
     Pe ingeri ca sa ii convinga,
Desi prin marea-i istetime
     A vrut vointa sa le-nvinga.

Si-a treia parte i-au promis
     Ca-l vor sustine in pretentii,
Conflictul de va fi deschis,
     Il vor sustine in interventii.

Sa-si capete independenta!
     Sa fie liberi de-orice Lege!
Ii va intari astfel prezenta,
     De ascultare, sa-i deslege.

Sa cunoasca acea libertate,
     Ce li s-a spus ca e-ngradita!
Desavarsiti ei fiind in toate
     Si ca, o alta ordine merita!

Si-astfel, unii l-au asigurat
     Pe Lucifer de-al lor acord,
Ca ei il vor urma neincetat
     S-atinga, acel liber record.

Si peste ei toti, Capetenie,
     Pe nimenea, nu il mai vor,
Ci numai el, Lucifer sa fie,
     Si conducator, si-aparator!…

Superior insa ostirii-ntregi,
     Ostirii ingerilor mii de mii,
A fost Hristos, ce peste legi
     Puterea avea, din vesnicii.

Caci El si Tatal, erau una
     Si-n caracter, si in natura,
Din vesnicii, intotdeauna,
     Iar el, Lucifer era faptura.

Si ingaduindu-si gelozia
     A devenit astfel invidios,
Dorind sa-si aiba maretia,
     Si egal sa-I fie lui Hristos.

Lucrarea a-nceput treptat
     De-a se numi conducator,
Si peste ingeri, a preluat
     Comanda ca un protector.

Si-a inceput ca sa declare,
     Ca trebuiesc mutari facute
Si-n Lege si in guvernare,
     Ce nu-s drepte concepute.

Ca ar restrange libertatea
     Fiintelor ce-au fost create,
Care-au deja, capacitatea
     Sa se conduca in dreptate.

Astfel zicand, s-a angajat
     Ca demonstreaza tuturor,
Caci Legea nu-i neaparat
     De-a fi in centrul lumilor.

Dar Dumnezeu cel Creator
     A adunat oastea cereasca,
Ca Fiul, in prezenta tuturor,
     Onoarea, El sa primeasca.

Si pe Tron, cu Tatal asezat,
     Sta Fiul Sau, din vesnicii,
Si in jurul Lor, s-au adunat
     Toti ingerii, zecimi de mii.

Astfel, Tatal facu cunoscut
     Ca-n planul Sau a randuit,
Ca al Sau Fiu, din inceput
     Egal Lui, El sa fie socotit.

Ca oriunde-a Sa prezenta
     Prin Univers, avea sa fie,
Era c-a si-a Lui existenta
     Ce Ea venea din vesnicie.

Cuvantul, Fiului Sau Iubit,
     Intocmai El sa fie ascultat,
La fel ca si al Tatalui rostit
     Puternic fiind si adevarat.

Caci El, ca Fiu L-a investit
     Cu marea Sa-mputernicire,
Si Comandant a fost numit
     Toti ingerii sa-I dea marire.

Ca Fiu, El in mod dosebit,
     Trebuia astfel sa lucreze,
Cu Tatal fiind deplin unit
     Aceleasi tinte, sa urmeze.

Si, in planul de creatiune
     Privind pamantul, in viitor,
Tatal si Fiul, puteau spune,
     Ca Ei sunt una, in voia lor.

Prin Fiul, urmau sa existe
     Pamantul cu vietuitoare,
Si-o lume, care sa reziste
     Veacuri de lupte, viitoare.

Dar o, Lucifer nemultumit
     Caci pe el nu l-a consultat,
In planul cel sfant stabilit
     Cu omul nou de-a fi creat…

Si-a dat pe fata razvratirea
     Prin actiunea ce-a-nceput,
Nesocotind Dumnezeirea,
     Puterea-n care a fost facut.

Pozitia sa, destul de inalta
     La care-n cer a fost ajuns,
La intaratat sa afle-o alta
     Filozofie, fara de raspuns.

In plinatatea intelepciunii
     Desavarsit prin frumuete,
Ajuns pe culmile genunii
     El a inceput sa se rasfete.

Ca-ntai heruvim ocrotitor,
     Cu-aripele mari si intinse,
Umba-n mijlocul pietrelor
     Scanteetoare-n foc aprinse.

Statea in Edenul minunat,
     In gradina lui Dumnezeu,
Pe Muntele Sfant asezat
     Cu un rol clar, de corifeu.

Astfel, se revedea biruitor
     In rascularea sa declarata,
Primind respectul lumilor
     Cand lupta va fi terminata.

Si-n mintea sa, el cugeta
     Al sau plan de a-l implini,
Cand va putea, odata sta,
     Acolo, unde mult ar dori:

,,Ma voi sui in cer mai sus
     Cu scaunul meu de domnie,
Si peste stele, mai presus
     Voi pune a mea imparatie!’’

,,Pe varful norilor voi sta ,
     Ca si Cel Prea Inalt voi fi,
Si puterea-mi voi exercita
     Si-orice vointa s-o-mplini!’’

,,La capul de miazanoapte
     Eu, voi prezida in consilii,
Multele lumi, nenumarate
     Ce-oi guverna in vesnicii!’’

,,In pietre scumpe acoperit,
     In iaspis cum si-n sardonix,
In diamant si chiar hrisolit
     Voi sraluci-n rubin si-onix!’’

,,Smaragdul va incununa
     Marirea-mi-n safir si topaz,
Si-n aur scump voi lumina
     Prin radieri de hrisopraz!’’

Cu-aceste ganduri a mers
     Sa duca marea razvratire,
Sa auda intregul Univers
     Cum nu renunta la marire.

Si si-a inceput activitatea
     Cu toata a sa intelepciune,
Investindu-si, capacitatea
     Pan-la margini de genune.

Si printre ingerii cei sfinti
     Din nou si-a expus planul,
Cum c-ar fi toti napastuiti
     Si dreptul luat cu toptanul.

Ca Isus, noul Conducator,
     De Dumnezeu, desemnat
Peste ingeri impotriva lor,
     Poate-a fi acum contestat.

Si ca el unul, este mahnit
     De ce-a facut Dumnezeu,
Ca in preferinta-I, a dorit
     Hristos, sa fie in empireu.

Le-a spus c-a lor libertate
     De care toti s-au bucurat,
De-acuma e pe terminate
     Caci ea e scoasa la mezat.

Nu e Isus, Conducatorul
     Pus pe Tron de Dumnezeu,
Si peste ei sa-I dea onorul
     Acum si-n vesnicii mereu?

Inca odata, a demonstrat,
     Ca el, nu i se mai supune,
Fiindu-i dreptul neglijat
     In planuri ce nu se spune .

Si pan-la urma, niciodata
     El nu va sta plecat in jos,
Ca sa dea cinste acordata
     Unicului Fiu, Isus Hristos.

Caci el isi va lua onoarea
     Care-ar fi trebuit primita,
Trecand de considerarea
     Ca nu i-a fost conferita.

Si va fi-apoi comandantul
     Tuturor, ce-i s-or supune,
Urmandu-l pana-n-naltul
     Scopului, de-ar fi genune.

Atuci razboiul s-a produs
     In cerul sfant si prea curat,
Si-n lupta-n frunte cu Isus,
     Din ceruri, a fost alungat.

Toata ostirea cea cereasca
     Atunci drept a recunoscut,
Dragostea Dumnezeeasca
     In toate, ceea ce s-a facut.

Si cerul, era plin de pace,
     Si iar de-o dulce armonie,
Ca si-n nainte de-a se face
     Revolta-n marea tragedie.

Si ingerii din cer au plans
     Tovarasii lor, ce-n manie,
In alungarea lor au strans
     Blestemul mortii pe vecie.

Includerea lor la rascoala
     Ce-a provocat-o Lucifer,
A fost si-o pierdere totala
     Fiind simtita, greu in cer.

Caci ingerii, a treia parte,
     Amagiti, ei toti s-au aliat,
Alaturi fiind mai departe
     Cu el, in spatiul delimitat.

N-aveau de-acum alta cale,
     Si Lucifer fiind constrans,
Sa-si vada jalnica lui stare
     Cerand clementa el a plans.

Atunci in lacrimi s-a rugat,
     Iarasi din nou sa fie primit,
In cerul sfant si prea curat
     De unde-a fost el despartit.
             
I s-a spus: Ca nu se poate!
     Nu se-admitea cerul sa fie,
Expus iarasi la nedreptate
     Dupa cumplita-i tragedie .

In fata tuturor, fiinte create,
     S-a acordat doar o favoare,
Sa-si dezvolte-a sa dreptate
     Urmand in veacuri viitoare…

Tatal din nou L-a consultat
     Pe al Sau Fiu, in legatura,
Cu-acel plan, de a fi creat
     Omul cel nou, alta faptura.

Si, impreuna s-au angajat
      In prea mareata lor lucrare;
Apoi pamantul L-au creat
     Cu cerul sau, atat de mare!

Si-n iubirea-I fara margini,
     El teritoriul Sau Si-a-ntins,
Cu noua lume, si-n imagini,
     Intreg pamantul l-a cuprins.

Adam si Eva, a incununat
     Gandirea Sfanta a Ratiunii,
Ei urmand, sa fie necurmat
     Rodul creat al Revelatiunii.

Si-a fost asa, pana intr-o zi
     Cand Eva, o! far-ca sa stie ,
S-a indepartat, far-a simti,
     C-are o lipsa, in companie.

Privind in jurul sau, un fior
     I-a strabatut atunci fiinta,
Cand sarpele cel vorbitor
     Si-a demonstrat iscusinta.

Mirata si de-a lui vorbire,
     Ea a-nceput sa converseze,
Despre porunca de oprire
     Cu sarpele, pe metereze.

Si-a inceput de a-l lamuri
     Caci ei nu poate a manca,
Din pomu-oprit, ca ar muri,
     Porunca cand o vor calca.

Atunci, cu iscusita dibacie,
     A-nceput sa-i argumenteze,
Printr-o marsava pledoarie
     Chiar sa ii si demonstreze.

Ca din pom un fruct a rupt,
     Si de indata, ce-a mancat,
El, darul vorbirii-a obtinut
     Si-o stare inalta, a capatat.

,,Nu ve-ti muri! Dumnezeu
     Stie, ca daca ve-ti manca,
Ve-ti fi ca El, cu-acelas eu,
     Si in alta stare ve-ti urca!’’

Eva, a ascultat si a mancat
     Din pomul ce-a fost interzis,
Si vrajita, parc-a constatat,
     C-atinge niste culmi de vis.

Apoi i-a spus si lui Adam,
     De sarpe si despre-ntalnire,
Si ce-a vorbit cu el pe ram…
     Si-a povestit de nemurire.

Si intinzandu-i sa manance
     Din fructul ce avea in mana,
I-a spus ca viata va fi dulce
     De-acum-nainte, impreuna.

Adam, pe loc si-a dat seama
     Ca pentru el, Eva-i pierduta,
Mancand, l-a cuprins teama
     Ca viata lor va fi intrerupta.

Si-astfel din marea vesnicie,
     Cu prea scumpa lor gradina,
Unde traisera prin armonie
     Afara scosi, au fost cu vina.

Dar El le-a dat fagaduinta
     Ca-n vremile ce vor urma,
Biruitori vor fi-n,,Samanta’’
     Ce-n lupta raul, va curma.

,,Samanta’’ aceasta trebuia
     Pe Lucifer sa il zdrobeasca,
Cu-al Sau cuvant, ca o nuia,
     Ce ne-ncetat sa il loveasca.

Si cand a fost la implinirea
     A vremii-n planul cel divin,
,,Samanta” a adus izbavirea,
     Scaparea din al mortii chin.

Prin viata Sa cea jertfitoare,
     Cand la Golgota a implinit,
Isus, ,,Samanta’’salvatoare,
     Al sarpelui cap i-a zdrobit.

Desi jertfirea Sa pe cruce
     A fost cel mai mare mister,
Doar prin ea s-a putut duce
     Pentru-a face slujba-n cer.

La dreapta Tatalui sezand
     Ca Mare preot si Imparat,
Iertarea-o-ntretine apeland
     La sangele, ce L-a varsat.

Cand mijlocirea s-o sfarsi,
     Si se va-ncheia si tragedia…
Pacat si moarte n-or mai fi
    S-atinga din nou vesnicia!

Dumnezeu nu va permite
     De doua ori nenorocirea,
Peste fapturi, ce mantuite
     Au experimentat Iubirea!

   Flavius Laurian Duverna
       28 Septembrie, 2007

Din categoria: Poezii de Flavius Laurian Duverna

Lori Balogh - Dincolo de Orizont

Categorii articole


SANO VITA - In armonie cu tine CONCELEX - Excelenta in constructii
Daniel Ionita - Lansarea Editiei a 2-a Testament - Antologie de Poezie Romana Moderna (versiune bilingva Romana/Engleza)

PARTENERI MEDIA

Vizitati profilul Intercer la Instagram - Our LWS Instagram photos

Orhideea Gardens - Apartamente business class la pret economy

Institutul Teologic Adventist - Sesiunea Iulie 2014

RESURSE CRESTINE

Noutati Intercer - Noutati din lumea crestina si stiri generale Director de link-uri Intercer - Fa cunoscut site-ul tau!
Website Intercer pentru mobil - intercer.mobi AdServ Intercer - Mica publicitate si reclama
Intercer Istoric - Pionierat, inovatie, voluntariat, consecventa Biblia pe telefonul mobil - mai mult de 60 de limbi, versiuni paralele
Biblia in limba romana online, text si audio Calea Catre Hristos, text si audio
Studii biblice - studiu, inspiratie, descoperire Scrieri E.G.White in format audio
Intercer English - Articles, news, video clips Intercer Video Clipuri de la Youtube, Vimeo, etc.

[footer_backtotop]

Intercer Romania · Intercer Canada · Lucian Web Service · Termeni · Polita confidentialitate · Autentificare