Cetate prea sfanta!
Cetate Prea Sfanta, invesmantata in rubine
Ca o piatra scumpa de iaspis si margaritare,
Esti cetatea cea noua, a prea-marirei Divine
Cu-aureola cereasca-n vesnica sarbatoare!
Esti cetatea-n vremi, cantata de cei oropsiti,
Ce prin veacuri, te-au asteptat mult si dorit,
Sa te vada-n splendoare, fiind etern fericiti
De vesnica-ti frumusete, ce ei au nadajduit!
Esti cetatea cea sfanta, cu strazi sclipitoare
Ce-au fost zidite din aur, pentru cei mantuiti,
Pentru acei peregrini fara-odihna sub soare
Supusi la cercari si ispite, de cel rau hartuiti!
Esti cetatea iubita, pentru pamantul cel nou,
Sublima metropola-n guvernarea cea sfanta!
Si de la tronul Divin, al dragostei vesnic ecou,
Va traversa Universul, ce existenta isi canta.
Esti cetatea cea scumpa, cu raul lin de viata
Ce izvoraste din Tronul cel sfant de domnie,
Care curge perpetuu, care-n orice dimineata
Inveseleste pe oameni, ce vor simti bucurie!
Esti cetatea promisa, cu doritul pom al vietii,
Cu fructele-i rodite si coapte, in fiecare luna,
Din care mancand, ca si-un elixir al tineretii
Cei mantuiti, vesnic se vor bucura-mpreuna!
Flavius Laurian Duverna
04 Ianuarie, 2008
