Cand m-ai aflat, Isuse!…
Cand m-ai aflat, Isuse drag
Am cunoscut iubirea mare,
Ce n-a avut hotar, nici prag
In lumea cea neprimitoare !
Ea dela staul pan’ la cruce
A curs mereu har dupa har,
Si-ai aratat-o-n susur dulce
Pe al Golgotei, greu Calvar .
Prin anii scurti de predicare
Cu-apostolii, fiind impreuna,
Pe munte-n sate, si la mare,
Ai predicat vestea cea buna:
Cum, ca vremea s-a-mplinit,
Si-acum e timp de pocainta,
Caci iata, Imparatia a venit…
Si se observa prin credinta !
Si-am mai aflat, Isuse drag,
Ca strabatand cetati si sate,
Noroade-n sir veneau sirag
Sa-Ti soarba vorbele curate .
Sa Te priveasca cand alini
Dureri prin boli nevindecate,
Si cum prin lacrime suspini
Cu sufletele, greu incercate .
La toti, Tu dat-ai vindecare
Ce Te rugau, sa-Ti fie mila,
Sa poata merge pe picioare
Sa vada, a soarelui lumina…
S-auda-un sunet al vorbirii,
Sa se deslege limba-n gura,
O ! si binefacerile tamaduirii,
Le-ai impartit, fara masura .
De dimineata si pana seara
Tot asteptau, multi necajiti,
Care cu greu purtau povara
De dureri mari prin suferinti .
La toti ai ascultat chemarea
Atunci cand ei Te-au invitat,
Si de pierdut-au si suflarea
Cei scumpi ai lor, au inviat !
Cand le-ai vorbit de inviere
Sa creada ca venit e ceasul,
Credinta lor, prin mangaiere
S-a intarit, ascultand glasul .
Caci pe durerile prea multe
Tu-ai presarat dragi bucurii,
Si-amestecate sa le-asculte
Cu acei intorsi, printre cei vii .
Si tot afland, Mantuitor drag,
Multe minuni, ce-ai savarsit,
Mi-am consolat sufletul vag
Tot cautand, spre nesfarsit…
Si-am regasit pacea deplina
In vestea sfanta, a mantuirii,
Prin jertfa scumpa si divina
Pe-altarul preasfant al Iubirii !
Si cred ca la sfarsit de cale
Cand fata-n fat-o sa Te vad,
Voi reveni-n cant de-osanale
Si in mine-un altul, sa revad .
Schimbat in totul ca faptura,
Dupa Ta sfanta asemanare,
Atunci, voi fi o alta creatura,
In veci de veci nemuritoare !
Flavius Laurian Duverna
08 Martie, 2007
