Buna cuviinta…
O! Cand celui de langa tine
Nu-i dai voie sa vorbeasca,
Buna cuviinta, nu mai tine
De regula cea crestineasca.
Cand aperi, cu inversunare
Dreptatea proprie ce-afirmi,
Buna cuviinta cade, moare,
Prin nerabdare o confirmi!
Cand profiti, sa ai avantaje
Ca e prins pe loc momentul,
Buna cuviinta striga si rage,
Tipand isi spune falimentul.
Cand pe-aproapele-l jicnesti
Cu niciun pic de remuscare,
O! buna cuviint-o parasesti
Te-asezi pe tron de judecare.
L-ai dat pe Domnul laoparte,
L-ai alungat din sufletul tau,
Te-ai separat de sfanta carte,
Te-ai pus in slujba celui rau!
Te-a prins astfel in mreaja lui,
Te tine strans in sapte chingi,
Calcand Cuvantul Domnului,
Tu Duhul Sau poti sa Il stingi.
Daca aproapele nu il respecti
Cand el iti zice: stai, mai lasa!
Atunci prin vorbe dovedesti:
Nu ai cei sapte ani de-acasa!
Flavius Laurian Duverna
30 Septembrie, 2007
