Atat de mare-i Dumnezeu

Atat de mare-i Dumnezeu

Atat de mare-I Dumnezeu!
Si Universul nu-L cuprinde,
Si-a Lui marire in empireu
Din vesnicii ea se intinde .

Ea inglobeaza si pamantul
Planeta lumii, cea albastra,
Care-i creata prin Cuvantul
Legat de existenta noastra .

Si-o zi, transmite altei zi,
Si in mod tacut istoriseste,
Cum prin puterea-I randui
Atatea legi, ce carmuieste .

Fara de vorbe si cuvinte
Isi deapana povestea lor:
Miracolul ce le cuprinde
Prin forta Lui de Creator .

De cugeti cu luare aminte
La tot ce Domnu-a randuit,
Aduni multe invataminte,
O! si cat e de nemarginit!

El pentru om, toate-a creat
Spre fericirea lui suprema,
Si intelepciunea ce i-a dat
E cea mai scumpa diadema .

Sa-aprecieze orice insusire
Ca-i vine de la Dumnezeu,
Ca-n ne-ntrecuta Lui iubire,
Se vede prins in curcubeu .

El, e-acel semn al indurarii
Ca harul Sau este de-ajuns,
Pentru acel, care-ascultarii
Prin fapte poate da raspuns .

Privind la Golgota, la cruce,
La chinul greu de pe Calvar,
Putem aminte, a ne-aduce
Ca salvati, suntem prin har!

Astfel se intinde maretia
Invaluindu-ne in clementa,
A Celui Sfant, ce vesnicia
Egala Ii este, in existenta .

  Flavius Laurian Duverna
   26 Februarie, 2007