Atat de-adanca esti, Iubire!
Atat de-adanca, esti Iubire
Cu-obarsia mare din vecii,
De unde-n sfanta stralucire
Te-ai revarsat in raze vii!
Ai luminat intreg pamantul
Cuprins de intuneric gros,
In intrupare, prin Cuvantul,
Cand ai venit din ceruri jos!
In staul noaptea-n Betleem,
Din iesle leagan Ti-ai facut,
Si amintindu-ne, sa vedem,
Ce pat sarac Ti-ai asternut!
Si-n toiul noptii-ai pribegit
Iubire Sfanta, prea curata,
Fugind in graba spre Egipt
Sa poata lumea fi salvata!
O! Nepretuita ai fost Iubire,
Si neluata-ai fost in seama,
Si cand urcai la rastignire
Priveai in fata, fara teama!
Astfel ajuns-ai la Golgota
Si ca s-aduci lumii salvarea,
Trei zile, ai dormit in grota
Mormantului cu sigilarea!
Dar n-au putut sa Te retina
Caci jertfa singura Te-ai dat,
Iubire scumpa, prea divina!
Tu in slava mare ai inviat!
Flavius Laurian Duverna
26 Februarie, 2007
