Apus de soare
Un apus de soare dulce, sclipitor in mod feeric
Se apropie de-amurg, in conturu-i de intuneric,
Raze mult stralucitoare, pline de farmecul zilei
Prelungeste-a lumii viata, dela Dumnezeul milei.
Dintre multele minuni, in puterea Lui cea mare,
Soarele este-o enigma, prin vapaia-i arzatoare
Ce intruna isi trimite, pe pamant el raspandind
Viata cu a sa prezenta-n razele-i vii stralucind.
De cand el a fost creat si pus pe bolta albastra
Are-un rol oranduit, care pentru lumea noastra,
Este-o sursa de caldura, si el viata o intretine
Zi de zi, ce se dezvolta, conform legilor divine.
Si nu s-ar putea altfel, viata, fara soare sa fie!
Caci sub razele-i de aur, toate pe pamant invie,
Facandu-si a sa lucrare, centrul fiind fiinta om
Intrand in conexiune, pan-la cel mai mic atom.
Dela lumea cea dintai, lumea plantelor terestre
Pan-la lumea animala ce pamantul impanzeste,
Si mereu enumerand pan-la lumea cea din ape
Soarele intretine viata; viata toata, in el incape!
Pamantul cum ar fi fost, daca soare n-ar fi fost?
Fara viata, tot pustiu, un ocean far’ niciun rost,
Insa Cel ce-I Dumnezeu, pentru om l-a pregatit
Ca sa fie-n veci ferice, cand de El va fi-ntocmit.
Astfel, in ziua a sasea, cand omul a fost creat
Pamantul verde de plante, pe om l-a intampinat,
Si animale, si-n aer pasari, si-n ape vietuitoare,
Rolul ele-si implineau sub razele-astrului soare.
Flavius Laurian Duvena
19 Octombrie, 2007
