Adu-ti aminte…
Adu-ti aminte, intotdeauna
De Domnul, Facatorul tau,
Ce-n cuvant a strans tarana
Facand-o dupa chipul Sau!
In zilele dragi, din tinerete
Cand esti si tanar si frumos,
Asculta indemuri si povete
Ce i-ti vor fi de mult folos!
…Pan-ce n-apar zilele rele,
Pana cand anii, nu sosesc,
Cand iata ca,,nici-o placere’’
In ei, vei zice: ,,nu gasesc!’’
…Pana nu cade intunecare
Peste lumina, luna si stele,
Si nu se-ntinde peste soare
Perdeaua cetii, cu zabrele .
…Si pana nu se intorc norii
Indata strasnic dupa ploaie,
Si incep sa tremure usiorii
Si cele tari sa se-ncovoaie .
Pana nu se-opreste moara
Caci cei ce macina-s putini,
Si pana cand nu vine seara
Cand toti iti pare ca straini .
Pana cand, nu se intuneca
Cei ce privesc pe ferestre,
Si cand spre seara aluneca
Incet in sunet de orchestre.
…Si pana inca nu se inchid
De din spre ulita spre afara,
Acele usi, cari se deschid
Si timpul anilor, il masoara.
Cand si-uruitul morii scade
Te trezesti la-oricare ciripit
Al unei pasari, ce trist cade
Jelindu-si nefericitul sfarsit.
Pan-ce glasuri de cantarete
Se-aude jalnic si-nnabusit,
Si-abia cunosti atatea fete
Cand dor iti este, de privit .
Ti-e frica de orice-naltime,
Te sperii si de orice drum,
Fiindca-ai uitat de istetime
Caci nu mai ai puteri acum .
Pana migdalul nu-nfloreste
Si perii albi nu umple capul,
Cand de-abia se mai taraste
Lacusta, de-a berbeleacul .
…Si pana poftele, nu-ti trec
Caci omul iata se indreapta,
Spre casa sa, unde il petrec
Multi bocitori ce il asteapta .
…Pana nu incepe a se rupe
Funia cea scumpa de argint,
Si pana nu se varsa-n cupe
Vasul, stralucitor de iacint.
Pan-ce galeata nu se sparge
Aducand apa, in drumul ei,
Si pan-ce roata nu mai trage
Din put, scotand apa sa bei.
…Si pana nu, iar se va face
Tarana-n proaspatul pamant,
Si duhul din nou s-o intoarce
La Dumnezeu, in cerul sfant.
…Caci totul e desertaciune!
Si dac-ai vrea sa-ntocmesti,
Multe carti, cu intelepciune
Tot n-ai putea sa ispravesti.
Caci si inteleptele cuvinte
Oricat vor fi de cercetate,
Si pe deplin de-ar fi vestite
Nu au valoare, nepastrate!
Sa ascultam dar incheierea
La tot ce-a fost, invatatura:
De Dumnezeu, fie temerea,
Poruncile, s-avem masura!
Caci Dumnezeu la judecata
Va starui, in Cuvantul Sau,
Pentru-a traduce orice fapta
In ce-i ascuns, bine sau rau.
Flavius Laurian Duverna
30 Septembrie, 2007.
