Ca nu cumva…
Candoarea mielului
albit de-atata ninsoare de petale
pare o campie plina de crini
si raze de soare…
Dimineata, cand poposeste cu raze-nrourate
pe boticul lui cald si moale
mielul – timid – le soarbe pe toate
…parca-ar vrea -de-ar putea- sa soarba
pana si razele de lumina domoale…
E-atat de alb
ca un inger veghetor
atent la miel
atent
ca nu cumva puritatea
sa dispara din cer…
Autor: Miron Elena
