Vesnicia

Privind, in profetia divina
     Vesnicia scumpa promisa,
Credinta-n suflet se anina
     De buna veste ce e scrisa.

Ceea-ce ochiul nu a vazut
     Si nici urechea, nu a auzit,
Prin inima, nici n-a trecut,
     Domnul l-ai Sai le-a pregatit.

Ele vor fi scumpa rasplata
     Ce-n vesnicie se va intinde,
Si nici-o minte n-o sa poata
     Nici socoti si nici cuprinde.

Caci comorile din Paradis
     Ele-or fi deplin cunoscute,
Prin bucuriile de nedescris
     Numai cand vor fi vazute.

Si cand vom fi fata in fata
     Cu bunul tata, Dumnezeu,
Vom sti cum e eterna viata
     Ce vom trai in veci mereu.

Cand toti laolalta, in iubire,
     Vom fi o limba si-un popor,
Cea mai frumoasa glasuire
     Va fi-un limbaj, al tuturor.

Acolo toti se vor cunoaste
     Asa cum ei sunt cunoscuti;
In dragoste vor recunoaste
     Ca ei sunt fiii cei pierduti.

Comuniunea sfanta, curata
     Si viata clara, armonioasa,
Vor fi o parte din rasplata
     Ajunsi stapani, la ei acasa.

Si-acolo minti nemuritoare
     Vor contempla cu bucurie,
Splendoarea vietii viitoare
     Minuni si taine-n vesnicie.

Crudul vrajmas nu o mai fi
     Cu-a sa putere de-amagire,
Caci nimeni, n-o mai auzi
     Un glas strain spre ispitire.

Si-orice proiect si facultate
     Isi va atinge scopul propus,
Va creste-orice capacitate
     Prin dezvoltare tot mai sus.

Acumuland noi cunostinte
     Mintile, nu vor mai obosi,
Si cele mai marete stiinte
     Pe noi orizonturi vor cladi.

Intreprinderi cat mai mari
     Vor fi, intre timp realizate,
Si-aspiratiile cele mai tari
     Vor fi atinse-n studii toate.

Si cele mai ’nalte ambitii
     Vor fi in totul, indeplinite,
Facand inventii ale mintii
     Obiective, vazute si traite.

Si inca totusi vor ramane
     Noi culmi marete de urcat,
Ce s-o-ntrece sa se ingane
     Cu noi minuni de admirat.

Comorile de stiinte create
     In Universul cel nesfarsit,
Deschise-or fi si cercetate
     De sfantul popor, mantuit.

Eliberati, acum de moarte
     Neobositi, vor lua zborul,
Spre alte lumi indepartate
     Ce le-au purtat atata dorul.

Si-n bucurii, de nedescris
     Toti sfintii noului pamant,
Vad implnirea acelui vis
     De secole scris in Cuvant .

Comori mari de cunostinte
     Veacuri intregi acumulate,
Vor contempla in credinta
     Venind din lumi imaculate .

Fara a avea de ce se teme
     Privesc la slava creatoare,
La sori si stele, si sisteme
     Ce-n jurul Tronului rasare .

Si-anii cei dulci ai vesniciei
     Ce s-or desfasura mereu,
Vor fi consensul bucuriei
     De a-L slavi pe Dumnezeu .

Caci lupta mare s-a sfarsit
     Si pacatosi nu mai exista,
Si Universu-i, tot limpezit
     De trgediea cea mai trista .

Un singur puls de armonie
     Va fi prin toata creatiunea,
Si-n cea mai sfanta bucurie
     Vom lauda Intelepciunea .

Caci Tatal Sfant, a intregit
     Prin Fiul Sau, Hristos Isus,
Pamant si cer, ce le-a unit
     Si dulcea pace-n ele-a pus!

Si dela El, ce-a creat toate
     Prin veacurile nesfarsite,
Vesnica viata va strabate
     Departe, in spatii infinite.

Dela invizibilul atom mic
     Pan’la lume-atat de mare,
Ne mai umbrite de nimic
     Vor fi-n deplina ascultare.

O! Si toate cele insufletite
     Din vasta lor nemarginire,
Vor declara, fiind fericite:
    ,, Dumnezeu, este Iubire!’’

  Flavius Laurian Duverna
     22 Octombrie, 2007