Sunt flori ce nu mor niciodata;
Sunt inimi
Ce-n dor se aprind.
Se-aprind felinare la poarta,
Sunt ochii de tata dorind
pe-al sau fiu sa-l vada venind.
E cald si e bine acasa,
Iar fiul flamand si-nsetat,
Coboara pe valea ce duce la tata
Cu-n gand: sa fie iertat.
Doi ochi de iubire sclipesc la rascruce,
Dar casa-i departe si vina strapunge-al sau suflet zdrobit si flamand.
Doar ganduri tintesc cand si cand
Sunt ganduri umbrite de nori;
Dar inima tatii e mare, e mare si-i plina de flori.
In zori tatal tot mai asteapta,
Iar fiul tot vine,
tot trist, tot zdrobit;
O treapta si-n brate la tata e bine,
E bine la tata acasa,
Acasa la tata-i iubit.
Doi ochi fericiti de-ai lu’ tata devin felinare lui
Coboara spre seara-n camin o pace,
ca pacea curata a cerului.
Sunt flori ce nu mor niciodata;
Sunt inimi
Ce-n dor se aprind,
Se nasc bucurii de copil si parinte,
Bucuri ce se nasc doar iertand si iubind.
Autor: Ela Grotaa
Poezia a fost preluata de pe Forumul Departamentului Tineret – Uniunea Romana
