GLAS DE TRAMBITA
Se aude glas de trambita sunand
In noaptea-ntunecata si tarzie,
Si-n noapte inca arde o faclie,
Care de veacuri nu s-a stins nicicand;
Ea este a luminii marturie.
Se aude glas de trambita sunand.
Dar lumea doarme somnul necredintei,
Si-n intuneric, farul cunostintei,
Trimite raze albe luminand
Pe cei cuprinsi de lantul nestiintei.
Se aude glas de trambita sunand,
Un glas statornic, ne-ncetat tot suna;
E glas de inger anuntand furtuna
Si plans si jale pe acest pamant,
Caci lucifer cohortele-si aduna.
Rasuna glas de trambita-n delung
Ca sa trezeasca gloatele multimii;
Au adormit si straji ale luminii,
Iar demonii, simtind al lor amurg,
Se-mbraca luminand ca serafimii.
Rasuna indelung si rabdator
Al trambitei glas sfant, ca o mustrare,
Spre cei ce-aduc straina inchinare
Lui Dumnezeu cel vesnic, creator,
Lucrandu-si lor o vesnica pierzare.
Trezeste-te pamant, si sa-ti revii,
Treziti-va multimi din amortire,
Caci nu e timp acum de adormire
Cand lumea se afunda in pustii,
Iar raul se aduna in ostire.
Treziti-va caci suna ne-ncetat,
Mesaj ceresc vestind redesteptare;
E ceasul de amarnica-ncercare,
De-ntoarcere din drumul apostat;
Acum e ceasul, ultima chemare.
Se aude glas de trambita sunand,
Vestind din cer a lui Isus venire,
Iar cei gasiti in plina adormire
Se vor trezi din somnul lor plangand;
Caci prea tarziu va fi a lor trezire.
Rasuna glas de trambita vestind
A zorilor lumina-nvapaiata,
Caci norul alb de ingeri se arata,
Pe Regele ceresc ei inotind;
Si aduce fiecaruia rasplata.
Dionisie Deoanca, Sursa: AdventistDeva.org
