Eu, omul
La intrebarile mele: De unde vin?
Si incotro ma-ndrept?
Am primit explicatii savante
Despre specii,
ADN
Si gene dominante
Despre evolutie,
Despre primate
Dar nimic despre moarte.
Filosofii vremii
Mi-au explicat cum e
Sa fii sau sa nu fii
N-am inteles de ce
Aveau motive pentru a muri
Dar nu aveau temei
Pentru ,,a trai”.
Dezamagit
Am incercat sa cred nimic
Mi-am fost filosofie si model
Na-m reusit sa-mi fiu stapan,
Nici rob
Iar a trai sau a muri,
Mi-era la fel.
Abia tarziu
Am cautat Cuvantul
Cel ce fusese dat de la-nceput
Sa-mi lumineze drumul meu prin noapte
Si sa ma faca sa-nteleg
Ce n-am stiut.
Am strans cuvintele
Din Carte
In mintea mea
Ca intr-un puzzle urias
Iar cand le-am asezat pe toate
Am fost uimit de neintelepciunea mea.
Acum stiu – sunt copil de Imparat
Si merg acas’ la TATA
La palat.
Daniel Diaconu – Februarie 2007
