Se frang paduri sub ghilotina mortii,
Sub flacari, sub topoare, fierastraie
Si mila nu mai iese-n pragul portii
Iar muntele imbraca alte straie.
E ca si cand frizeru-ncepator
Sa tunda dupa moda nu prea stie
Si in pornirea lui de amator,
Tunde intreaga lume, pe chelie…
Dispar izvoare, vaile sunt seci,
Guri insetate striga dupa apa…
Prin cranguri, pe ingustele poteci
Nu sunt fantani asa ca altadata…
Pustiul, “Macedonul pus pe fapte”,
Inainteaza dur si cucereste…
Imperiul lui aducator de moarte
Zi dupa zi, vizibil, se largeste.
Tornade, valuri mari si inspumate
Se napustesc spre insule-nverzite
Si-n urma lor imagini blestemate
Stau marturii la vorbe profetite.
Cerul se sparge sub sageti acide
Si sulite din soare evadeaza
De vezi pe uliti roze invalide
Si chiparosi inalti ce lacrimeaza.
Fructele cad, necoapte, spre pamant
Si grindina loveste ce ramane…
Predica asta spune de-un mormant
Sapat de omul fara ratiune.
Puii de cerb, din zori isi pierd parintii…
Sunt pusti si gloante ce tintesc, rebele…
Cuminti raman, doar pe perete, sfintii
Cei din ograda toti sunt pusi pe rele.
Toti inteleptii lumii scriu in ziare,
De intunerec si-ncalziri globale
Apocalipsul scoate-n scena fiare
Si multi privesc spre zonele astrale…
De unde sa mai vina ajutorul?
Resuscitare, cine sa mai faca?
Mai poate oare sa-si reface zborul
Planeta-mbatranita si saraca?
Daca asculti poti auzi chemarea
Sau strigatul morbid de disperare…
Pamantu-asteapta lesinat, salvarea,
Bocit fiind de semne de-ntrebare.
Nu stim cat timp mai are de trait,
Nu stim cand va veni Cel care poate
Sa ii ofere leacul gratuit
Si frumusete spre eternitate.
Dar nu putem sa stam indiferenti
Pamantu-I casa noastra, negresit!
Oameni de pe planeta, fiti atenti!
Cu ce se-ntampla, nu e de glumit!…
Opriti-va o clipa si-ascultati…
Sunt voci ce plang in flori si in izvoare,
In muntii, de topoare asaltati,
Chiar in ozon si-n pasari migratoare!
Opriti-va si ocrotiti natura:
O frunza, o insecta, o omida…
Se va-mplini foarte curand Scriptura
Si harul minunat o sa se-nchida.
Va fi tarziu… In constiinta noastra,
O sa ne doara, infinit refrenul:
Tu om, de pe planeta cea albastra,
Ai indraznit sa-Mi jefuiesti Edenul?
Jercan Danut Alexandru
Sursa: www.intercer.net
