Pastel de toamna timpurie
Frunzele,
Nu mai asteapta in gara timpului
Sa vina Toamna, cu alaiul ei,
Si sa le scuture ca de obicei,
Presarandu-le apoi
Cu nostalgie, pe alei…
Un glas strain
Continua sa le cheme
Si ele se despart de ram
Mult prea devreme…
Lasand in noi o rana de secure,
Desenand un tablou al mortii premature.
Ploile,
Nu mai au un regim ideal,
In care stropii mici de cristal,
Incarcati de safir si opal,
Se sparg in mod special
La tulpina unui migdal…
Un glas strain
Le tulbura mersul,
Intristand, prin furtuni,Universul,
Cineva le strica agenda, de Domnul dictata:
Cand potopesc lumea, toate deodata,
Cand nu vin niciodata!…
Candva,
In ierburi bogate, canta cineva…
Azi in ierburi sarace, marunte,
Cine sa vina sa cante?
Greierele si-a pierdut chitara… Pe cuvant!..
Iar pamantul si-a pierdut greierii… Nu mai sunt!…
E trista povestea mea,
Nu-i asa?
Are gustul amar… Nu va place?
Atunci, lasati pamantul in pace…
Ocrotiti o floare, o frunza, egreta…
Salvati de la moarte planeta!…
Jercan Danut Alexandru
