Ma-ntreb… ce s-a’ntamplat la cruce, daca pamantul s-a’ngrozit
Si daca stancile din munte, cu zgomot trist, s-au prabusit?
De ce luminatorul mare a renuntat la lanci si spada
Si sub o mantie de doliu si-ascuns fata, sa nu vada?
Ma straduiesc sa inteleg de ce prietenii tradeaza,
De ce nevinovatul plange si dimineata si-n amiaza,
Cum e sa simti durerea lumii pe umerii care nu mai pot
Si cum se poate ca pe cruce sa moara Domnul Sabaot?
Cat L-a durut, cat L-a patruns amarul fierii lumii mele,
De S-a rugat asa dramatic privind la lut si-apoi la stele?
Ce gen de chin si-a pus amprenta pe Fiul Ce adanc ofteaza
De striga incoltit de groaza:"Tata din ceruri,… departeaza!…"
Cat de taios a fost pironul si cat a cantarit povara
Cat de adanca-a fost tradarea si de nesuportat, ocara?
Sa cat L-a framantat tot drumul din ultima Lui saptamana
De L-a strigat, murind, pe Tatal si-a tremurat paharu-n mana?
Ma-ntreb, dar cat m-as stradui, nu, n-am sa pot sa inteleg…
Dar am sa fac ceva anume:de inima am sa mi-L leg
Si maine, cand dispare noaptea, si-o sa ma strige la apel,
Sa imi rasara stea in suflet… Ce nu-nteleg, sa-mi spuna El!
Autor: Danut Alexandru Jercan
