ÎÅ¢I AMINTEȘTI?

Retrospectivă la copilărie

-Îți amintești?… În al genezei prag
Nici nu puteai rămâne în picioare…
De fusta mamei, ca de un toiag,
Te agățai, s-arăți ca un om mare.

-Te ridicai… dar de pășit… ce chin!
Că așa e la început de viață…
De încercai un pas, măcar puțin,
Te răsturnai ca un boboc de rață.

-Și-n lumea de cuvinte… ce podoabe!…
Îți amintești?… ce har nestăvilit!
Zi după zi am tot cules silabe
Până când, într-o zi, am reușit!

-Apoi, de biberon… ce tragedie!…
Cu greu ne-am despărțit, pe-al vieții drum,
Văitându-ne: O, Doamne, ce prostie,
Să iei unui copil ce-are mai bun…

-Da, și-ar mai fi ceva… de degețel…
Îți amintești? Așa-l iubeam de tare!
Ce, ai uitat? A, te jenezi nițel
Că râde cineva din adunare…

-A, nu deloc… nu-i o nenorocire…
Toți am făcut la fel, nu-i rușinos…
Eu te întreb  cu drag de amintire:
Iți amintești când ne-ncălțam pe dos?

-Îți amintești de prima ta păpușă,
Pe care-o coafai, folosind clama?
De vremea când, șireți, pe după ușă,
Ne ascundeam s-o speriem pe mama?

-De prima cană spartă, primul țel
Și câte ar mai fi de amintit!…
Dar timpul trece și ne ia cu el
Și ne trezim că am încărunți!…

Opriți-vă! Acum este momentul
Să ne unim la bine și la greu!
Da, totul trece… dar avem prezentul!
Slăvit să fie Bunul Dumnezeu!

Jercan D Alex 13.02.10

Material preluat de la www.intercer.net

Îți amintești?
( meditație la psalmul 90)

Îți amintești? Când te-am găsit plângeai…
Scriai un psalm despre final de viață…
Prin amintiri, nostalgic, răsfoiai
Și erai trist, întunecat la față…

Luminile din suflet, rând pe rând,
Se ascundeau de flacăra iubire…
Cuprins de disperare, tremurând,
Te pregăteai să pleci în amintire.

Acolo, în pustie, lângă turmă,
Privind la munții falnici, la poteci,
Făcusei rugăciunea cea din urmă,
Cu mult regret, că totul lași și pleci.

Pe pergamentul din nisip fierbinte
Lăsai ca moătenire un eseu,
Cu iarba și flori albe, în cuvinte,
Și-un alleluia pentru Dumnezeu.

Aflat între dorință și-acceptare
Eu ți-am aprins  o flacără-n pustie
Ca semn-miracol de redeșteptare
Și strop curat de har și apă vie.

Îți amintești? La anii de credință
Am așezat un bonus, de îndată…
Câți ani ai suferit în umilință
Atâția ai primit ca drept răsplată.

Când alții se plecau sub barda morții
Tu alergai să întrerupi robia…
Pictând cu sânge tânăr, stâlpii porții,
Ca un viteaz, dezamorsai urgia.

Ca un viteaz, prin mare și pe munte
Purtând toiagu-n semn de biruință,
Tânăr la suflet dar cu alb pe frunte
Å¢i-ai dus poporul spre făgăduință.

Vezi? Eu ofer bătrânului putere
Și când e de plecat, propun tot Eu…
Pribeagule cu teamă de durere,
La cârma vieții este Dumnezeu!

Jercan D Alex / 2010

Material preluat de la www.intercer.net