Alb
Ploua peste noi cu alb…
Alb peste albastrul apelor;
Alb sub albastrul infinit al cerului
Si chiar si in blanita catifelata a mielului…
Si voalul padurii este voal de mireasa;
Tot albe sunt si pasarile de pe casa,
Caciulile stalpilor, imparatia florilor Gerarului
Si iglul polarului.
Alb peste tot…
Niciodata, fluturii norilor, nu au alta culoare;
Nici firele care cresc din lutul tamplelor,
Nici rugaciunile nascute la usa, uneori incuiata,
a Templelor.
Doamne, in fiecare an ne trimiti albe ploi,
Doar ca …, ne iarta…,
Mai putin alb creste in noi!
Crinii gandului nu infloresc intotdeauna
Iar nufarul intelepciunii isi pierde uneori cununa.
Si, Doamne…, iarta- ne
Pentru putinul alb adunat in cuvinte,
Si pentru ca avem mult negru pe "incaltaminte"…
Pentru ca adunam bani albi pentru banca lumii
Si investim enorm in casa humii.
Si… cand ne gandim,
Ca visam la acea intalnire cu Marele Bine!
Da, Doamne!… La intalnirea cu Tine!…
Cand ne gandim ca vei arunca mult alb peste vina,
Si atata lumina,
Cand ne gandim ca pregatesti pentru noi
Haine moi,
De culoarea zapezii, a laptelui, a crinilor,
Ne vine sa intram in pamant –
Doamne sfant!…
Dragostea Ta, alba, este prea minunata!
Si pentru ca nu o meritam, Te rugam,
Iarta-ne Tata!…
de Jercan Danut Alexandru.
