VECHITURA
Sa-i zicem GLOSA – pentru „vechituri”
De când ne stim suntem la fel de-n alta vreme
La fel de multi, la fel de singuri, noi cei noi
Când ne-am nascut am început muri si geme
Pornim de fapt numaratoarea înapoi.
Si ce s-ar cuveni ma rog a se-ntâmpla
Sa nu mai fim ce-am fost în mezozoic?
Daca si-atunci si-acum tot ne-nteles urla
Visam la viitor iar azi doar la trecut eroic!?
Eu cred ca mâine voi fi fost la fel ca ieri
Acelasi eu umbrit de poate înca-o seara
Îmbatrânit de-atâtea viitoare primaveri
Si prafuit precum statuile de ceara.
Ma voi simti la fel de prafuit pe dinauntru
Cum am tot fost de-un secol si ceva
Dar nimenea nu stie daca plec ori intru
Nici daca gem pe-o treapta undeva.
Asa ca vezi, stimata „vechitura” cum îti spui
Ne nastem vechi, pensionari din prima zi.
Iar daca Dumnezeu n-ar rezidi ceva oricui
Noi, noi, probabil niciodata n-am mai înfrunzi.
Ca mântuirea si credinta, daca-am spune drept
Nu stau în ceea ce as face eu sau tu vreodata
Ci sta în Dumnezeu; ce face El e întelept
E ca o floare care trebuie primita si udata.
Daniel Chirileanu
Sursa: www.danielchirileanu.ro
