Un semn
Dacă È™i azi planeta noastră veche plânge
E fiindcă Revenirea încă n-a venit
Dacă mai dorm poverile din inimă cu sânge
E limpede că–a mai rămas vreun semn ce nu l-am împlinit.
La ceasul universului din negre stele
Nu voi putea grăbi secunda spre trecut
Dar pot să împletesc din gesturile gândurilor mele
Vecia anotimpului de dincolo de lut.
Bat clopote târziu a mai devreme
Iar noi tăcem ca niÈ™te semne ce-au murit
În timp ce secolul se stinge È™i se teme
Că nu se mai sfârÈ™eÈ™te de sfârÈ™it.
Dacă È™i eu m-aÈ™ fi grăbit ca Dumnezeu
Popasul prin ruine astăzi s-ar fi stins
Și ultimul apus ar fi scurtat din drumul nostru greu
Cu răsărit spre dimineaÈ›a care n-a mai nins.
DeÈ™i ceasornicul nu-i sluga noastră
El s-ar grăbi dacă-ar vedea vreo lacrimă de dor la noi,
Dar noi, ca niÈ™te flori ce dorm uscate-n glastră
Ne tăvălim cu gândurile rădăcină prin noroi.
Un singur semn ne-ar trece vremea
E semnul după care Dumnezeu ne vrea ai Lui
E semnul de-a iubi, de-a ne învinge lenea
Și de-a trăi ca È™i un frate al oricui.
Nu poÈ›i tu om grăbi pământul în ocol,
Dar poÈ›i să fii lumină fără de oprire
Pe globul plin de ură È™i totuÈ™i încă plin de gol
Tu poți s-aduci prin viața ta mai grabnic nemurire.
Daniel Chirileanu
Sursa: www.danielchirileanu.ro
