Tu nici nu știi

Tu nici nu știi

Tu nici nu È™tii că eÈ™ti un înger, mamă
Și palma ta cea mirosind a trudă e un cer
În ochii tăi mi-e noaptea fără teamă
În palma ta văd  galaxii de peste efemer.

Tu nici nu È™tii că glasul tău e-al Lui
EÈ™ti È™i chemarea È™i răspunsul de la Dumnezeu
Ești steaua mea, deși poți fi a orișicui
Ești darul neegal și te-am primit doar eu.

Tu nu te schimbi odată cu planeta
În sine tu eÈ™ti ca un univers neplanetar
Tu nu ai sori È™i nu predai nicicând È™tafeta
Îl porÈ›i pe Dumnezeu la mine pe hotar.

Tu eÈ™ti È™i vie È™i neîndrăznita mea icoană
Un soi de răsărituri ningând peste amurg
Ar nămeÈ›i de lacrimi în primăvara pământeană
De nu ai fi căldura mea în toate câte curg.

Fără să vrei eÈ™ti pe vecie  numai mamă
Din clipa când întâi m-ai alintat divin
Nu ai ceva mai nobil mai demn să ai în seamă
Să fii cu Dumnezeu iar eu la voi să vin.

Daniel Chrileanu

Sursa: http://www.danielchirileanu.ro