RECONSIDERARE
În inima mea,
Departe,
Peste trecutul bântuit de furtuni,
Acolo unde, pe dealuri, stau lupii la pândă,
Să-mi sfâșie turma;
Departe de tot, spre unde și eu am uitat cărarea,
Văd printre nori Betleemul… un fir de lumini.
Doar pâlpâirea unei stele-aproape stinse
Mai vede rătăcirea turmelor pe dealuri,
Doar ea mai știe dacă-n staul mai este smirnă sau tămâie,
Dacă-n lădița din ungher mai este aur,
Dacă Un Prunc mai e
Ori
Răzbunarea mea L-a alungat.
Mi-au spus din cărți că El e rege
Și nu oricum,
Ci peste tot,
În locul meu,
În viața mea…
Armatele de pofte le-am pus atunci să-L piardă
Și tot ce-a-nmugurit, ori semăna cu El,
Am sfâșiat, am rupt, crezând că voi scăpa.
Dar El era plecat de mult,
Nu mai era.
Acum, târziu, sătul de căutări și de păcat,
Lipsit de tron și de regat,
Îl caut încă și întreb:
Vreau să-L cunosc,
Nu știți unde-a plecat?
Tămâie, aur și balsam nu am,
Decât genunchiul meu trudit,
Plecat din zurgălăi de mult
În pocăința ce m-a detronat,
În pocăința ce I-o datoram.
Daniel Chirileanu, „Corigenți la… a doua venire”, pag. 121
Sursa: www.intercer.net
