RĂ‚TĂ‚CIRE
De multe ori
Uit că sunt al Tău, Dumnezeule;
Închei afaceri cu vânzătorii de zei,
Te vând, Te cumpăr înapoi
Și iar Te vând…
De fiecare dată mai ușor, mai ieftin;
Dar Te răscumpăr din ce în ce mai greu…
Că Te scumpești mereu.
Nu știu când am învățat joaca asta nebună,
Dar mă trezesc jucându-mă,
Oare de ce numai străinii Te adună,
Iar eu Te vând în fiecare lună?
…Poate pentru că Te-am moștenit de la tatăl meu?
Erai în moștenire,
Stăteai la mine, dar nu erai al meu.
Cu timpul m-am crezut stăpân pe Dumnezeu
Și Te-am pierdut.
Acum, aș vrea să vii din nou acasă,
Sunt prea sărac să Te mai cumpăr înapoi.
Dar, dacă vii,
Ne-om așeza la masă
Și Tu vei frânge pâinea,
Iar eu Te voi sluji;
Să știe vânzătorii de dincolo de gând
Că-s prea bogat să Te mai vând.
Daniel Chirileanu, Corigenți la… a doua venire, pag. 12
Material preluat de la www.intercer.net
