Rămân copil
Când m-am trezit tu mă vegheai de-o veÈ™nicie
De parcă dinainte de-a mă fi născut mă cunoÈ™teai
Parcă din totdeauna Cerul te dăduse mie
Când nu venisem încă iar tu mă aÈ™teptai.
N-am întrebat nicicând ce eÈ™ti de unde vii
Tu eÈ™ti aÈ™a cum este viaÈ›a, fără protocol
EÈ™ti strălucire-n zori È™i-n beznele târzii
De parcă-n fiecare zi dai singură pământului ocol.
N-am înÈ›eles de ce nu-È›i oboseÈ™te mângâierea
Și nici din ce izvor aduni tăcerile mereu
Și numai tu găseÈ™ti fără oprit, egală cu durerea
Puterea de-a iubi când ceasul cade greu.
Pe semne că ascunzi din Dumnezeu ceva
Ori tu te-ai cuibărit în El de neÈ™tiută vreme
Te văd cum mă veghezi când trece careva
Când mă opresc te simt cum inima-È›i se teme.
Și porÈ›i pe umeri drumul să nu mă rătăcesc
Tu vrei să trec prin stele, iar văile să-neci
Să nu văd suferinÈ›e în tine cât lovesc
Să aflu numai bine prin lumea-n care-mi treci.
Când m-am trezit eram ca tine dragă mamă
Dar vreau să È™tii că pentru veci rămân copil
Să tot aud iubirea-È›i cum mă chiamă
Să-I mulÈ›umesc lui Dumnezeu, cu ruga mea umil.
Daniel Chrileanu
Sursa: http://www.danielchirileanu.ro
