PRESUPUNERE
Dacă-ntr-o zi, pe ne-așteptate, S-ar opri Isus la tine,
Nu-i așa că L-ai cinsti servindu-L cu de toate?
Și te-ai strădui să fie totul foarte bine,
Oferindu-I și tacâmuri, și prosoapele curate?
Dacă L-ai vedea chiar lângă ușă, ce te-ai face?
L-ai primi cu brațele deschise, de uimire pline?
Ai vorbi la fel de aspru cu ai tăi sau doar în șoapte,
Dacă El în casa ta ar găzdui atunci mai mult?
Cum ar fi să te trezești cu El la prânz ori cină?
Și să nu poți mânca oricum, oricât sau orișicând?
I-ai permite să-ți cunoască dormitorul sau grădina,
L-ai lua cu tine peste tot, pe unde-avei de gând?
Ori în clipa ceea de surpriză ți-ai schimba traseul?
Poate ți-ai dori să nu vă fi-ntâlnit?!?
Uneori, ne place Dumnezeu fiindcă ne poartă greul,
Alteori, Îl transformăm în musafirul nedorit.
Dacă-ar vrea să șadă-n casa ta mai multă vreme, cu chirie,
Nu cumva te-ar bate gândul să-L transferi la vreun hotel?
Å¢i-ar fi greu să-L știi mereu aproape sau ai vrea să știe
Că te simți în largul tău abia atunci când pleacă El?
………………….
Nu-i o minune să te pomenești cu El la ușa ta,
De fapt, un Dumnezeu adevărat îți stă aproape.
Îl poți primi frumos, dar poți să nu-L primești și va pleca,
Aș vrea să știi că-n lume, fără Dumnezeu, nu prea se poate.
Daniel Chirileanu, Corigenți la a doua venire, pag. 107
Sursa: www.intercer.net
