Mi-i dor

Mi-i dor

Mi-i dor de-atunci când încă nu știam să mint
Ori nu puteam, din lipsă de cuvinte și de mimă
Când rătăceam făr` să mă pierd prin labirint
Când floarea de secunde mai adia sublimă.

Mi-i dor și plâng după atunci ce nici n-a fost
Deși eu l-am trăit în visele în care încă dorm
Atunci când viitorul se trezea mereu cu rost
Când nerostitele rostiri spuneau enorm.

Tânjesc după ogorul încă nețesut de gânduri
Când nu știam și eram totuși mare înțelept
Aveam povestea mea ascunsă între rânduri
Și ochii mei închiși mergeau pe drumul drept.

Mi-i dor de mama care încă nu strânsese-argint
Și nu avea tranșeele din pălmi cioplite încă
Când glasul ei  ca o legendă diafană din Corint
Stătea la țărmul meu cum stă cetatea dintr-o stâncă.

Mi-i dor de tata care-n orice zi pornea la un război
Cu muntele străin, cu drumuri fără bătătură
Și aduna cioplind pădurile de ciungi de printre sloi
Tărâța turtelor pe care mama le numea prescură.

Mi-i tare dor de orice n-am avut, că tot era sublim
Și-aveam la ce visa în fiecare adiere de-nserare
Crezând că într-o zi  se va-ntâmpla să dăm și să primim
Chiar și comorile adânc pecetluite în visare.

Daniel Chirileanu

Sursa: www.danielchirileanu.ro