HANDICAP
Prea ieftin cuvintele zboară din gând
Ca ascuțitele săgeți spre inimi răvășite
Prea mult mocnim până rostim un rând
Și vorbele târzii sunt dulciuri otrăvite.
Prea scump se leagă verbul despre bine
Prea larg deschidem poarta spre minciuni
Ne tot zgârcim la frazele prea rar senine
Și ne-ntrebăm de ce nu se mai nasc minuni?
Izvorul de sub limbă s-a licitat la bursă
Tot ce rostim e un contract bizar
Ce voi primi în schimb la vorba spusă,
Voi fi citat în titluri colorate de ziar?
Cioplim prevăzători la declarații elevate
Prin care spunem absolut nimic
Căci vorbele devin imagini inserate
În epopei cu un erou din ce în ce mai mic.
Nu mai rostim pe gratis adevărul nimănui
Din adevăr se pot ciopli realități ascunse
Și nu-s urechi spre care poți încă să spui
Mărturisiri și taine poate nepătrunse.
Mai bine am ales tăcerea de pe stradă
Tăcerea spectatorului de reluări la meci
Am stins cuvintele din rugăciunea fadă
De parcă așteptăm tăcerea cea de veci.
Ne-am învățat să nici nu auzim vreun freamăt
Ca niște surdo-muți în drum spre nesfârșire
Deși încă e plin de strigăte și geamăt
Oare pe Dumnezeu Îl auzim în sunet de venire?
Daniel Chirileanu
Sursa: www.danielchirileanu.ro
