Drumul
Drumul e-o pasare cu aripi prafuite
Si cu naravuri adunate din furtuni
Când sa pasesti le simti mereu trudite
Când sa te-nalti, coboara-n vagauni.
Adesea drumul nu-i decât un cântec
Îl stii dar nu ti-l amintesti deloc
Si cauti tonuri de blestem ori de descântec
Uitând ca-s amândoua la un loc.
Drumul e-o vorba, parca înteleapta
Prin care tot alergi si cauti înteles
Dar te cufunzi în bezna, treapta dupa treapta
Iar rostul înca tot nu l-ai cules.
Da, drumul e o rugaciune nerostita
Nu o cioplesti, ti-i teama sa n-o strici
Si sta precum iubirea sade muta, nezidita
Cum stau poverile în spate la furnici.
Caci drumul este fluviul netrecut,
Caci drumul este ne-nflorita stea;
Sa stii ca drumul e o alba aripa de lut
Caci drumul este viata mea.
Daniel Chirileanu
Sursa: www.danielchirileanu.ro
