DOR DE BETLEEM
Un dor de Betleem
Aprinde iar planeta pân’ la stele.
Emanuel e încă-o dată prunc,
De dragul omului;
E om umil în toată slava Lui.
Ascultă,
Peste tot bunevestiri,
Amestec de minune și de șoapte
În clipa veșnicei iubiri,
E peste visuri
Cea mai sfântă noapte.
Colindă pe la inimi, trecătorule târziu,
Poate găsești o plecăciune…
În fața Celui Sfânt
Te poți pleca doar fiu
Și doar în sfânta inimii închinăciune
Daniel Chirileanu, „Corigenți la…”, pag.113
Sursa: www.intercer.net
