DIN NOU SE- NTOARCE MAINE
Din nou se-ntoarce mâine către noi
Cu neÈ™tiutul lui, cu întrebări È™i vise
È™i iar nu È™tim dacă din soare ori noroi
se vor ciopli secundele de prin culise
în timp ce nopÈ›ile aleargă după zile
se scurg cărări sub paÈ™ii noÈ™tri alergând
se macină secundele, îngălbenite file
până È™i viitorul s-a trezit trecând
mă uit acum la mâinele de ieri
È™i parcă nu l-am cunoscut îmi e străin
războiul meu È›esut spre nicăieri
îmi stă pe drum È™i lacrimă È™i spin
dar începutul e mereu frumos
visez că voi fi bun că voi fi drept
deÈ™i mă tem de gândul orb, neputincios
promit că am să fiu ceva mai înÈ›elept
dacă mă uit la urma mea pe cale
o văd când a minÈ›it când a căzut
însă mă-ntreb cum ar fi fost prin vale
de nu visam mai mult decât am vrut
de la răscrucea-n care stăm
putem încorona eÈ™ecul drept stăpân
sau am putea speranÈ›a s-o încoronăm
È™i să trăim veciile din clipe ce rămân
decât să plâng temându-mă să vreau
mai bine vreau să tot încerc plângând
nu-s clipe-n calea mea să stau
mă va găsi ÎmpărăÈ›ia alergând.
Daniel Chirileanu
Sursa: danielchirileanu.ro
