De la fereastră
Dacă mă uit de la fereastra vieÈ›ii mele către mâine
Văd negura È›esută ca noaptea dintr-un hău
Mă dor secunde ce vor fi în lupta pentru pâine
Mă tem de pe acum de încă necioplitul rău.
Dar dacă urc la geamul cerului atât de-nalt
Nu văd decât lumina dincolo de zare
Văd paÈ™iii mei cu umbre de lumini peste asfalt
De ca È™i cum rămâne peste toate marea căutare
De la fereastra mea se văd războaiele gemând
De la fereastra Lui apusă-i lupta de demult
Doar orizontul meu coboară sângerând
ÎmpărăÈ›ia Lui este deasupra de tumult.
Prin ochii mei planeta a murit
În mâna Creatorului ea se ciopleÈ™te nouă
DeÈ™i am transformat venirea Lui în secetă È™i mit
În fiecare zi El o transformă-n bob de rouă.
Îngeri se strâng la marele concert
Urechea mea aude numai plânsul lumii
Doar eu împart secundele în jumătăÈ›i de sfert
Pe mine mă vrăjeÈ™te încă glasul spumii
De-aici de unde stau văd numai noapte fără zori
El vede vreamea la apusu-ntunecimii
De aceea voi pleca din propriii-mei nori
Și voi privi de unde El îmi tot trimite-n cale heruvimii.
Daniel Chrileanu
Sursa: www.danielchirileanu.ro
