CURAJ
Nu știu nimic de ziua care vine
Dar nu mă tem deÈ™i e ca o noapte
Nu văd de câte ori în văile din mine
Vor răsări luminile din È™oapte.
Dar nu mă tem, nu plâng de groază
DeÈ™i nu văd vreo stea dinspre atunci
DeÈ™i din soare nu s-a smuls vreo rază
În gândul meu e ca amiaza peste lunci.
Nu văd, dar simt că pe cărare
La fiece obstacol va fi zidită treptă
Și voi urca-n genunchi prin neștiuta zare
Cu mâna mea în mâna Lui cea dreaptă.
I-aÈ™a de beznă dinspre mâine
Că sunt de ca È™i cum lumina m-a orbit
Nu-o văd, dar îmi miroase-a pâine
Iar apa o aud curgând fără oprit.
Va fi război sau iarăÈ™i va fi pace?
Voi fi mai liber poate sau mai sclav?
Nu È™tiu destul, dar gândul meu desface
Un fel de orizont ca un poem suav.
Nu-L văd, doar Îl aud în vise
În gânduri încă-mi este Dumnezeu
Și dacă astăzi plec spre clipele promise
E fiindcă El mă È›ine È™i nu eu.
Daniel Chrileanu
Sursa: www.danielchirileanu.ro
