CONCERTUL VIEÅ¢II
Concertele din acea noapte au tăcut
Parcă doar eu știam că cineva mai asculta
Priveam la Dumnezeu înveșmântat în chip de lut
Priveam la ucenicul care se jura că nu L-a cunoscut
Și așteptam; cortina încă nu se ridica.
Concertele din univers au amuțit
În noaptea Lui de patimi era concertul meu
Doar mie Dumnezeu mi-a poruncit să cânt
O strofă ca un semn, un singur cântec frânt
Eram o lacrimă de Dumnezeu.
Un strigăt pentru mulți neauzit și stins
Atât a fost a vieții mele partitură
Dar cel ce asculta a tresărit și l-a privit pe Dumnezeu
Era un vis pe care l-am țesut cu renunțare, greu
Ca nimeni să nu vadă decât a Cerului măsură.
Ascultătorul meu era înmărmurit
Eu nu știam că Mesia îl invitase
Dar el știa programul tot deși părea surprins
M-a ascultat, s-a clătinat și-a plâns de necuprins
De parcă veșnicia o trădase.
Ce altceva mi-aș mai putea dori
Decât prin rolul vieții mele efemere
Să-ntorc privirea celui slab spre Lacrima din cer
Ca să-i dezlege Dumnezeu orice mister
Și să-i deschidă drum din ceasul de cădere.
Nici azi nu știu de ce doar eu
Am fost solist în noaptea lumii de tăciune
Nici ce am spus că-atăt de-amarnic plâns porni
Când Dumnezeu pe trădător Îl reprimi
Dar știu că am primit un rost cât o minune.
Daniel Chirileanu
Sursa: www.danielchirileanu.ro
