C Â N T E C
În graba lumii tot mai spre ruină,
În alergarea omenirii înapoi
Doar mama e luptând să nu devină
Banalitate și noroi.
Departe de-a fi sfânt sau eroină,
Străină de tratate și război
Se luptă singură, să redevină
Minunea liniștii din noi.
E mult prea complicat de dat un nume
Acelor ce trăiesc frumos, murind mereu
Ca niște constelații peste lume,
Tăcute, orișicât de greu.
E mult prea simplu să n-o iei în seamă
Și-i poți rosti adesea numele grăbit
De parcă nu-i nimic, e doar o mamă
Cu plânsul tot mai pustiit.
Doar ea cu inima de zână bună
Se-mparte tuturor, în mod egal
Ea nu va deveni nicicând mașină,
Cu dragoste de mercenar.
Din totdeauna mama este mamă;
Un mod frumos de-a-L învăța pe Dumnezeu.
Ea niciodată n-are să se teamă,
Ea va iubi la fel mereu.
Daniel Chirileanu, Corienți la… a doua venire, pag. 328
Material preluat de la www.intercer.net
