Cantec de cocosi
Tu știi că-n viața mea au mai cântat cocoși,
În despletit de zori și-n aplecat de seară
Însă-am simțit atunci umbrit de păcătoși
Durerea din privirea-Å¢i trădată și amară.
Nu Te-am trădat numai atunci, știi bine
Și-ai înțeles că nu greșeam doar din greșeală
Mereu Te-am dat la schimb pe orișicine
Și nu mă mai durea o astfel de – nvoială.
Dar nici o sete n-a secat în mine mai adânc
Și nu mi-a fost oțetul mai îndoit cu fiere
Decât atunci când Tu prin gândurile-mi stânci
Ciopleai cu setea împărăție de putere.
Eu te-am durut atunci când te durea
Și Te-am străpuns cumplit în acea seară
Cocoșul m-a trezit mai mult decât o stea
Și port mereu de-atunci o galaxie de ocară.
M-ai mântuit cu-o singură privire din pridvor
Și azi aud cum cântă iar cocoșii
Și încă mai tresar când glasul de norod înșlător
Înscrie la cuvânt doar păcătoșii.
Dar setea Ta a pârjolit prin gândurile-mi stânci
Fără-opritul veacului ce vine peste mine
Și n-am să fac decât să fiu venit atunci
În fața Ta cu tot cu cei ce se întorc la Tine.
Daniel Chirileanu
Sursa: www.danielchirileanu.ro
